Geomorfologia generala - Profu' de geogra'

Tasarea este procesul înregistrat pe platouri relativ netede în sectoarele în care
zăpada este acumulată pe grosime mare (îndeosebi prin troienire). Prin greutatea
masei de zăpadă aceasta exercită o presiune (apăsare) neuniformă asupra materialelor
din depozit. Va fi accentuată în sectoarele cu grosime mare unde persistă în
intervalele de timp când se înregistrează topiri datorită temperaturilor pozitive. De
altfel aici petecele de zăpadă vor fi mult timp sursa principală de alimentare cu apă a
depozitului şi rocii de dedesubt şi din vecinătate favorizând procesele provocate de
frig. Prin tasarea materialelor rezultă microdepresiuni cu forme alungite (pe direcţia
vântului care determină troienirea) sau circulare.
• Nişele nivale – reprezintă principala formă de relief rezultată prin
acţiunea zăpezii pe suprafeţele plane dar pe care există un depozit de materiale
dezagregate. Se mai numesc la noi – scochine. Rolul zăpezii este dublu mai întâi ea
exercită o presiune asupra materialelor din depozit provocând micşorarea golurilor
dintre elementele ce-l compun şi prin acestea dă naştere şi măreşte microdepresiunea.
În al doilea rând prin topirea lentă se asigură permanent o cantitate de apă necesară
gelivaţiei care se va produce atât în depozit cât şi în rocă. Nişele au dimensiuni de
ordinul metrilor (diametru frecvent până în 10 m şi adâncimi de până la 3 m); în unele
prin topirea zăpezii se dezvoltă temporar ochiuri de apă.
Pe cea mai mare parte a suprafeţelor orizontale zăpada acumulată formează un
strat de protecţie a vegetaţiei şi rocii faţă de gerurilor intense. Doar în intervalele în
care se topeşte din el se va asigura apa care pătrunde în depozite; acestea prin îngheţdezgheţ
diurn repetat va produce o mărunţire a materialelor favorizând dezvoltarea
unei scoarţe de alterare gelivală.
• Avalanşele şi formele de relief create (culoarul şi conul de materiale).
Avalanşele constituie un proces complex pe versanţi cu acţiune morfogenetică
rapidă care conduce la modificări locale în peisaj. De cele mai multe ori sunt însoţite
de pierderi de materiale însemnate şi chiar de vieţi omeneşti. Sunt specifice regiunilor
montane unde se înregistrează căderi bogate şi repetate de zăpadă pe pante
despădurite care depăşesc 30 0 (frecvent 35-45 0 ).
Gravitaţia determină deplasarea unui volum important de zăpadă când se
realizează anumite condiţii de natură climatică (o creştere rapidă a masei de zăpadă
prin ninsori abundente, topirea bruscă) sau mecanică (presiuni exercitate asupra
stratului de zăpadă prin căderea unor stânci şi schiat, cutremure şi diverse manifestări
care provoacă vibraţia masei de aer aflată în contact cu zăpada). Prin acţiunea acestora
se rupe echilibrul, apar crăpături iar masa de zăpadă se deplasează către baza
versantului cu viteze de zeci şi chiar sute de kilometri/oră. Dacă la început când viteza
este redusă are loc o alunecare a stratului de zăpadă proaspăt pe patul de zăpadă
îngheţată mai vechi, treptat odată cu creşterea vitezei mişcarea se amplifică, se
produce un amestec tot mai intens în care sunt antrenate şi volume de zăpadă veche,
bolovani, arbori etc. Cu această forţă ele înlătură construcţii, fâşii de pădure cu arbori
mai mari, distrug porţiuni de drumuri care se desfăşoară pe versanţi, reţele electrice,
instalaţii pentru practicarea sporturilor de iarnă iar persoanele (turişti, schiori etc.)
surprinse sunt omorâte. Sunt frecvente aceste situaţii în vecinătatea staţiunilor
climaterice alpine sau în lungul drumurilor de munte.
Se disting mai multe tipuri de avalanşe:
• avalanşe de zăpadă îngheţată care se produc pe versanţii circurilor şi
văilor glaciare; este un amestec de zăpadă, gheaţă, grohotişuri ce exercită, datorită
vitezei, o acţiune puternică de eroziune asupra rocilor din versanţi;
• avalanşe umede sunt determinate fie de o încălzire bruscă care
provoacă o topire rapidă a stratului superior de zăpadă fie de căderea unor ploi sau
119