Geomorfologia generala - Profu' de geogra'

• Scoarţa de alterare în care elementele componente sunt puternic
colţuroase şi mari (grohotişuri); este frecventă pe roci eruptive, metamorfice, calcare
şi în climatele reci unde îngheţ-dezgheţul este activ (fig. 13).
• Scoarţe de alterare formate din plăcuţe cu grosime sub 1 cm şi diametre
variabile (coşcove); frecvente pe platourile alcătuite din strate subţiri de marne, argile,
gresii slab cimentate care prin alterare se sparg; în climate în care se succed intervale
umede cu altele secetoase; au loc dezagregări şi hidratări-deshidratări care conduc la
sfărâmarea în plăcuţe poligonale a stratului argilos de la suprafaţă.
• Scoarţe de alterare în care materialul are caracter net nisipos; rezultă
din dezagregarea şi alterarea stratelor de gresii puţin cimentate, în climat cu variaţii de
temperatură şi umezeală
• Scoarţe de alterare în care materialul este argilos, prăfos ca urmare a
unei intense alterări favorizată de rocile moi, dar mai ales de climatul cald şi umed.
• Scoarţe de alterare în care există concreţiuni sub diferite forme incluse
în materiale argiloase; rezultă pe roci granitice, metamorfice în climat umed tropical.
- Scoarţele de alterare prezintă o structură specifică în raport cu
condiţiile climatice şi cu durata realizării ei. Spre exemplu în zona temperată, aceasta
are mai multe orizonturi deosebite ca mărime şi ca tip de elemente constituiente. La
partea superioară este un orizont dominat argilos rezultat al unei alterări intense şi de
durată. Sub acesta sunt altele (argilo-detritic, detritic, roca parţial fragmentată şi
roca neafectată) în care spre adânc creşte mărimea şi ponderea elementelor
dezagregate, colţuroase. Un astfel de profil are o grosime medie de 1,5-2 m, această
adâncime constituind nivelul bazal al manifestării alterării. Dacă orizonturile
superioare sunt îndepărtate prin eroziune, alterarea îşi va relua ciclul afectând nu
numai ceea ce a rămas din depozit dar şi roca astfel încât în timp se va ajunge la
structura specifică.
-Scoarţa de alterare fiind o masă de elemente cu dimensiuni variabile (de la
particule argiloase la bolovănişuri) separate de goluri numeroase permite circulaţia
apei (gravitaţional şi capilar), aerului, dezvoltarea plantelor şi acumularea de
materie organică;
-Scoarţa de alterare îi este specifică o dublă mobilitate. Mai întâi este
deplasarea lentă a particulelor din componenţa orizonturilor care se realizează prin
circulaţia apei în depozit, prin variaţii de volum impuse de oscilaţii climatice şi de
umiditate etc. Este specifică suprafeţelor cu panta foarte mică pe care scoarţa este
groasă. Cea de a doua formă implică pante mai mari pe care apa din precipitaţii
antrenează la început materialele din orizonturile superioare ale depozitului (scoarţei
de alterare) iar ulterior şi pe celelalte până la roca din bază (pluviodenudare). În
funcţie de mărimea pantei este viteza de deplasare a materialelor, gradul de
îndepărtare a lor, dar şi raportul cu posibilitatea regenerării depozitului.
-Scoarţa de alterare este depozitul pe seama căruia prin procese pedogenetice
se ajunge la realizarea solului.
� Tipuri climatice de scoarţă de alterare:
Climatul are un rol esenţial pentru desfăşurarea mecanismului de
transformare a rocii în scoarţă de alterare, pentru caracteristicile structurale pe care
aceasta le capătă. Ca urmare, atât zonal (din regiunile reci subpolare la cele calde şi
umede de la latitudini mici) cât şi pe verticala munţilor are loc o distribuţie a acestora
concretizată în mai multe tipuri ce reflectă o anumită compoziţie şi natură chimică.
- Scoarţa de tip detritic - este caracteristică regiunilor reci sau etajului alpin;
aici domină dezagregarea prin îngheţ-dezgheţ ce duc la spargerea rocilor (de unde
numele de scoarţă de tip clastic); într-o anumită măsură se produc dizolvarea pe roci
45