Geomorfologia generala - Profu' de geogra'

creează forme pozitive opuse tendinţei gravitaţiei, subducţiei sau fluviul aduce
materiale în tendinţa ridicării nivelului fundului platformei litorale pe când curenţii
marini, refluxul le transportă la distanţe mari împiedicând acest proces etc.).
- Cea de-a doua direcţie, asociativă, este mult mai nuanţată ea realizându-se
atât între agenţi din grupări diferite cât şi din aceeaşi grupare. Astfel, mişcările
orogenetice se îmbină cu cele epirogenetice, cu vulcanismul, cu dinamica plăcilor etc.
în crearea spre exemplu a diverselor lanţuri de munţi; apele curgătoare, vântul,
gheţarii, apa mării etc. conlucrează în nivelarea munţilor, dealurilor etc.
Alt gen de asociere este legat de îmbinarea unor agenţi interni şi externi. Astfel
acţiunea gravitaţiei, seismicităţii cu cea a apelor din precipitaţii generează diverse
tipuri de deplasări de teren (alunecări) sau mişcările epirogenetice negative (în
regiunile subsidente) se combină cu aluvionarea intensă produsă de râuri; mişcările
epirogenetice pozitive stimulează procesele de eroziune datorită creşterii regiunii în
altitudine, dar şi în mărirea pantelor.
8.2. Agenţii pasivi sunt legaţi de partea exterioară a scoarţei terestre având prin
caracteristici rol esenţial în influenţarea, uneori hotărârea, în dirijarea mecanismelor
proceselor agenţilor morfogenetici activi în crearea unor forme de relief şi chiar a
unor peisaje morfologice distincte. Între aceştia importanţi sunt alcătuirea
petrografică, structura geologică; s-ar mai putea adăuga neotectonica, seismele care
deşi sunt factori care dispun de energie, efectele manifestării lor se constată în timp şi
corelat cu acţiunea proceselor exogene. De exemplu un sector de câmpie care se lasă
lent (subsidenţă) se va caracteriza printr-o intensă aluvionare produsă de râuri, iar în
altul care se ridică apele curgătoare se vor adânci continuu rezultând în timp sectoare
de vale înguste (defilee).
9. Legile generale şi specifice reliefosferei.
Acţiunea agenţilor, gruparea şi intensitatea lor nu se realizează haotic,
întâmplător ci în baza unor strânse corelaţii care se dobândesc între ei dar şi cu
elementele de mediu în care se produc. Ca urmare, mecanismul genetico-evolutiv se
desfăşoară în concordanţă cu diverse legi, unele cu caracter general, iar altele pe
diferite trepte ierarhice inferioare în cadrul reliefosferei.
9.1. Legile globale se raportează la mediul geografic la scară planetară, ele
condiţionând marile sisteme geografice terestre în care şi relieful constituie un
component esenţial, deci ele acţionează deopotrivă în toate subînvelişurile mediului
geografic stabilind şi intercondiţionările dintre ele. În această grupă se includ:
� Legea zonalităţii este impusă de - forma aproape sferică a Pământului ce
determină o repartizare inegală a cantităţii de radiaţie solară (scade de la latitudinile
mici spre poli). Rezultă mai întâi fâşii numite zone de căldură cu desfăşurare
latitudinală în care bilanţul radiativ este diferit. Dar, în cadrul acestora acelaşi specific
zonal se reflectă în valorile temperaturii, precipitaţiilor, umezelii, în repartiţia
principalelor formaţiunii vegetale şi asociaţii de animale, distribuirea tipurilor de sol,
specificul scurgerii râurilor etc. În reliefosferă situaţia apare evident în:
caracteristicile acţiunii agenţilor externi, regimul de manifestare a proceselor
morfogenetice (au rol esenţial, alterarea chimică în zona ecuatorială, vântul şi
pluviodenudarea în deşerturi; fluviaţia în zonele temperate; îngheţ-dezgheţul, nivaţia
etc. în zonele reci), în modalităţile asocierii lor (alterarea cu eroziunea laterală şi
pluviodenudarea în regiunile calde şi umede; acţiunea vântului cu şiroirea,
dezagregarea în deşert; acţiunea râurilor, cu şiroirea, alunecările de teren în regiunile
temperat oceanice; îngheţ-dezgheţul, zăpada, vântul în zonele reci etc.) şi în
individualizarea unor grupări de forme de relief şi chiar de peisaje morfologice cu
distribuţie latitudinală (ex. inselberguri cu pedimente şi pediplene în savane, erguri şi
27