Geomorfologia generala - Profu' de geogra'

înregistrat valori de 70-78 0 ). În timpul nopţii radiaţia terestră intensă conduce la
temperaturi apropiate de 0 0 şi chiar sub această valoare (ex. în M. Hoggar îngheţul
nocturn depăşeşte 110 zile cu minime ce coboară la –10 0 , în deşertul Gobi în sezonul
rece scad la –35 0 pe când ziua se apropie de 0 0 ). În aceste condiţii termice evaporaţia
este deosebită ceea ce conduce la un deficit de umiditate enorm, lucru accentuat local
de constituţia petrografică (rocile magmatice impermeabile care nu favorizează
stocarea apei; masele groase de nisip care conduc la un grad ridicat şi rapid de
infiltrare la adâncime a slabelor cantităţi de precipitaţii.
În aceste condiţii aceste regiuni nu constituie medii propice dezvoltării
vegetaţiei. Aceasta este prezentă pe suprafeţe limitate, discontinui şi numai în scurte
intervale de după căderea precipitaţiilor. Există asociaţii cu un număr redus de specii
şi indivizi aflaţi la distanţă şi care au suferit adaptări în raport cu deficitul de umiditate
(bulbi, ţepi şi spini în locul frunzelor, ţesuturi cornoase verzi). La contactul cu zonele
morfoclimatice limitrofe se dezvoltă formaţiuni ierboase de stepă deşertică (ierburi
scunde ce acoperă parţial un sol subţire şi care se dezvoltă doar în sezonul cu ploi).
Urmează formaţiuni arbustice aproape circumdeşertice, diferite ca alcătuire de la o
regiune la alta (brusă cu acacii, euforbii şi graminee scunde în Africa de Vest saxaul şi
pelin în Asia Centrală; brusa cu cactee în S.U.A. şi Mexic; catinga braziliană cu
arbuşti şi tufe; scrubul din Australia cu eucalipţi şi ierburi puţine), cu dezvoltare pe
suprafeţe limitate şi discontinui neoferind protecţie solului subţire şi rocilor de sub
acesta.
În deşerturile propriu-zise formaţiunile vegetale sunt rar răspândite (îndeosebi
în albiile văilor, în depresiuni) au un număr redus de specii, un ciclu biotic mic (în
perioade scurte după ploi extrem de rare) şi unele adaptări (rădăcini foarte adânci).
În aceste condiţii rocile sunt supuse unei intense acţiuni directe de modelare.
� Agenţi, procese şi forme de relief rezultate:
Meteorizarea, apa din precipitaţii, vântul constituie agenţii principali în
sistemul morfogentic. Specificul acestuia este determinată pe de o parte de modul de
asociere a lor în timp dar şi de la o regiune la alta iar pe de altă aparte de dominarea
acţiunilor fizice, mecanice în raport cu cele chimice şi biochimice (aproape
neglijabile). Unii agenţi intervin lent dar continuu (variaţiile de temperatură şi de
umiditate în rocă şi cu efecte sesizabile după durată mare), iar alţii se manifestă în
intervale de timp diferite dar cu efecte imediate (vântul, apa din precipitaţii şi local
apele curgătoare).
- Meteorizarea se manifestă prin variaţii de temperatură şi de umiditate atât în
roci cât şi în depozite. Oscilaţiile termice diurne dar şi sezoniere marcate de
amplitudini ridicate brusce în condiţiile unei alcătuiri mineralogice neomogene a
rocilor conduc la producerea de produse de dezagregare prin insolaţie (termoclastism)
în regiunile tropicale şi gelivaţie (în munţi şi deşerturile de la latitudini mari unde
există mici cantităţi de apă în fisurile de roci). Rezultatul îl reprezintă mase de
materiale dezagregate situate în strate subţiri pe suprafeţele cvasiorizontale şi poale de
grohotiş la baza versanţilor. Pe versanţii dezvoltaţi pe roci cu alcătuire heterogenă
termoclastismul poate duce la apariţia unor forme de relief rezidual de tipul
coloanelor, crestelor, cornişelor, alveolelor de tip taffoni.
În deşerturile din Asia Centrală, Mongolia unde cad mai multe precipitaţii dar
sunt frecvente gerurile în sezonul rece se produce dezagregare prin gelivaţie care
creează mase de grohotiş care pe suprafeţele slab înclinate rămân pe loc formând
pavaje de lespezi iar, la baza versanţilor conuri şi poale de blocuri colţuroase.
Variaţiile stării de umectare a rocilor se înregistrează în deşerturile litorale sau
în depresiunile unde se acumulează temporal apa. Ele conduc la diverse procese
182