Geomorfologia generala - Profu' de geogra'

7. Crionivaţia şi rezultatele manifestării ei
Probleme:
• Crionivaţia – sistem morfogenetic specific regiunilor cu climat rece.
• Agenţi, procese, structuri şi forme de relief specific.
• Modul de acţiune a cuplului îngheţ-dezgheţ şi a zăpezii în crearea unor forme de
relief, depozite şi structuri specifice.
• Alţi agenţi a căror acţiune se combină cu crionivaţie.
• Diferenţieri spaţiale şi evolutive reflectate în peisajele generate în principal de
• crionivaţie.
1. Condiţiile de manifestare a crionivaţiei
Crionivaţia reprezintă un termen compus care defineşte acţiunea complementară
a doi agenţi frigul şi zăpada. Primul se exprimă prin succesiuni de faze de îngheţ şi
dezgheţ iar cel de al doilea îndeosebi prin tasări şi eroziune – transport - acumulări
nivale.
Condiţiile ce facilitează producerea proceselor sunt în principal de natură
climatică la care se adaugă caracteristicile rocilor (îndeosebi proprietăţile fizice şi
mecanice), gradul de acoperire a terenului cu vegetaţie şi alcătuirea acesteia, gradul de
umectare al rocii sau depozitului etc. ce au rol de diversificare spaţială şi evolutivă a
proceselor.
Dacă acţiunea gerului se produce peste tot pe suprafaţa Pământului unde
temperaturile oscilează în jurul valorii de 0 0 cea a zăpezii este concludentă pe pantele
ce permit acumularea în volum mare şi deplasarea acesteia. Ca urmare, ele vor fi
specifice regiunilor polare, subpolare şi în munţii înalţi indiferent de latitudinea unde
se află dar a căror creste sunt la altitudini la care temperaturile multe luni sunt
negative sau în vecinătatea lui 0 0 . Procesele sunt active pe pantele lipsite de vegetaţie,
pe rocile heterogene ca alcătuire şi cu multe diaclaze crăpături în care există o
anumită cantitate de apă, pe versanţii subpolari şi alpini expuşi ceţii sau ploilor reci
etc. Astfel de condiţii sunt frecvent întâlnite la latitudini de peste 60 0 (Siberia,
Arhipelagul nord canadian, Alaska, nordul Peninsulei Scandinavia, Patagonia etc.)
precum şi pe crestele lanţurilor muntoase situate în zona temperată (la peste 2000 m)
şi zona caldă (la peste 3500 m). La periferia acestora există regiuni întinse în care
producerea proceselor crionivale se face sezonier sau pe intervale de timp mai scurte
iar rezultatele sunt forme de relief cu dimensiuni reduse care se asociază altora create
de alţi agenţi.
2. Agenţi, procese, structuri şi forme de relief:
În regiunile cu temperaturi negative şi zăpadă în cantităţi moderate acţionează în
crearea formelor de relief mai mulţi agenţi şi procese dar două (frigul şi zăpada) au rol
esenţial prin durată, intensitate şi rezultate.
2.1. Acţiunile frigului sunt exprimate prin variaţii termice în jurul valorii de 0 0 .
El constituie agentul morfodinamic principal care dă naştere la cele mai multe forme
de relief periglaciare şi contribuie indirect la acţiunea altor factori genetici din
regiunile reci.
- Gelivaţia este o acţiune complexă a frigului asupra atât a rocilor ce intră în
contact direct cu variaţiile termice cât şi a elementelor din depozitele existente pe
platouri sau versanţi.
111