Geomorfologia generala - Profu' de geogra'

2.1. Structura tabulară (orizontală) şi relieful dezvoltat pe ea:
� Caracteristici generale. Structura se remarcă prin două trăsături-stratele sunt
orizontale sau foarte slab înclinate şi grosime şi alcătuire diferite. Acestea au o
desfăşurare deosebită în regiunile de podiş şi de câmpie şi doar local în cele de munte.
Ca urmare specificul reliefului dezvoltat în această structură este impus de trei lucruri
– simetria formelor, energia de relief relativ redusă şi un grad de complexitate diferit
determinat de frecvenţa alternanţei stratelor dure şi moi (fig. 45).
� Forme de relief. Prin fragmentarea unei regiuni cu structură tabulară de către o
reţea hidrografică se ajunge la dezvoltarea de interfluvii, văi şi versanţi care au
caracteristici determinate de structura orizontală. Adâncirea acestora va fi rapidă în
roci cu rezistenţă mică, grea în cele dure şi sacadată în condiţiile unei alternanţe de
strate cu caracteristici diferite, unde se va manifesta primordial eroziunea selectivă.
- Văile sunt astfel:
• simetrice şi înguste în strate din roci dure şi omogene; rezultă chei,
defilee, canioane etc.;
• simetrice şi largi în strate alcătuite din roci moi;
• simetrice cu versanţi în trepte în structura cu strate ce au rezistenţă
diferită.
- Interfluviile – vor fi plate în regiunile de podiş când precumpănesc stratele
groase din roci dure (Podişul Dobrogei de Sud) şi rotunjite când abundă cele cu
rezistenţă mică (nordul Podişului Getic). În cazul câmpiilor unde fragmentarea este
redusă specifice vor fi cele plate (câmpurile); când acestea abundă se foloseşte
termenul de câmpie tabulară (ex.Bărăganul). Tipice pentru această structură, la nivelul
interfluviilor sunt:
• platourile structurale extinse pe strate din roci dure care se termină
prin cornişă abruptă;
• platouri structurale plate sau rotunjite pe strate din roci cu rezistenţă
mai mică pe ele apar martori de eroziune aplatisaţi;
• platouri la nivelul unui strat dur şi martori de eroziune dacă stratul
superior este alcătuit din roci moi.
- Versanţii, în roci omogene dure sunt abrupţi (taie stratele) în roci omogene
moi sunt lini (drepţi sau uşor concavi) iar, dacă alternează strate dure cu strate moi au
caracter complex. În lungul lor eroziunea diferenţială a creat: trepte structurale
(brâne, terase), pe stratele dure; surplombe – în dreptul stratelor moi cuprinse între
strate dure şi glacisuri pe strate moi groase aflate la bază. Stratele dure groase la
partea superioară a versantului şi abundente celor moi către bază imprimă un profil
abrupt sus cu cornişă şi a unuia uşor concav (glacis) în sectorul inferior. O structură
inversă va conduce la o pantă convexă sus şi una abruptă jos.
2.2. Structura monoclinală şi relieful dezvoltat pe ea:
2.2.1. Caracteristici generale. Structura este alcătuită din strate care înclină întro
direcţie, căderea acestora variind de la câteva grade până la verticală. Prin
fragmentare de către reţeaua hidrografică sunt puse în evidenţă două tipuri de pante –
cele din lungul suprafeţei stratului (predominant cu valori mici) şi cele de pe capul de
strat (în general mai accentuate). De aici şi asimetria formelor majore ale reliefului
principal. În amănunt intervin şi alţi factori precum alternanţa de strate de roci moi şi
dure, desfăşurarea reţelei de pâraie în raport cu sensul căderii stratelor, energia de
relief etc. care diversifică caracteristicile reliefului şi multiplică formele cu dimensiuni
reduse.
156