Geomorfologia generala - Profu' de geogra'

Reprezintă un proces fizic şi constă în sfărâmarea părţii superioare a rocilor
aflată în contact cu aerul. Rezultă în timp fragmente colţuroase cu dimensiuni
variabile în funcţie de proprietăţile rocilor, dar şi de intensitatea manifestării
procesului.
Condiţiile de producere sunt mai multe dar câteva sunt esenţiale şi anume -
rocile să fie expuse direct acţiunii termice şi variaţiilor de umiditate, să aibă o
compoziţie mineralogică heterogenă, să fie fisurate şi cuprinse în strate subţiri cu
alternanţă deasă, climatul să fie favorabil variaţiilor cu amplitudini mari la intervale
de timp scurte (frecvent diurn întrucât cele realizate în perioade lungi, facilitează
dilatarea ca şi contractarea lentă a rocii expuse ce nu duce la slăbirea legăturilor dintre
componentele acesteia; în unele tratate se vorbeşte de „ adaptarea rocilor”).
Desfăşurarea procesului se realizează în forme variate, dar deşi local una se
impune, ea se îmbină şi cu celelalte.
- Dezagregarea prin insolaţie este specifică regiunilor cu climat arid unde
variaţiile diurne de temperatură sunt mari (deşert şi semideşert unde ziua sunt 40-
50 0 , iar noaptea coboară până la 0 0 , uneori fiind negative). Ele produc dilatări şi
contractări repetate şi diferite ca mărime la nivelul mineralelor ce alcătuiesc rocile
(deci variaţii de volum). Ca urmare, în timp îndelungat are loc pe de-o parte slăbirea
până la ruperea legăturilor dintre acestea şi apoi lărgirea fisurilor. Procesul este cu atât
mai intens cu cât rocile sunt mai heterogene ca alcătuire, iar stratele ce alternează mai
variate.
Procesul este activ la partea exterioară a rocii şi slăbeşte către interior,
profunzimea acţiunii fiind dependentă de gradul de conductibilitate termică a rocilor
şi de mărimea amplitudinii termice. Ca urmare, sunt roci unde acţiunea este deosebită
(ex. granitul, conglomeratele) şi roci în care ea este redusă (gresiile în strate groase).
Rezultatul manifestării sunt grohotişuri cu dimensiuni variabile care îmbracă rocile şi
care se constituie într-un ecran cu rol de protecţie al lor.
- Dezagregarea prin îngheţ-dezgheţ este rezultatul producerii de variaţii
termice în jurul valorii de 0 0 în condiţiile în care rocile au fisuri, crăpături ce conţin
apă. Procesul este caracteristic îndeosebi în regiunile în care climatul este favorabil
acestor situaţii (ex. în regiunile subpolare, temperate, în etajele alpin şi subalpin), dar
intensitatea diferă în funcţie nu atât de amplitudinea termică, cât de frecvenţa
(repetabilitatea) producerii sale. Procesul constă în dezvoltarea unor presiuni foarte
mari exercitate asupra pereţilor crăpăturilor de către apa din acestea care prin îngheţ
îşi măreşte volumul cu 1/11 ori. Datorită lor crăpăturile se lărgesc, cresc în adâncime
şi se diversifică. În cazul crăpăturilor mari şi adânci umplute cu apă procesul este ceva
mai nuanţat. Aici la presiunea exercitată direct asupra pereţilor de către gheaţă se
adaugă tensiunile pe care stratul de gheaţă care se formează începând din partea
superioară a crăpăturii le transmite asupra stratului din adânc, încă lichid. Ca urmare,
aici se realizează efectul de pană care măreşte despicătura în profunzime (fig. 15).
Rezultatele producerii procesului sunt blocurile, bolovanii colţuroşi care
îmbracă roca sau se rostogolesc la baza pantelor (grohotişuri). Este procesul specific
regiunilor alpine, periglaciare sau pe orice versant abrupt cu roca la zi din zona
temperată în lunile care fac trecerea la iarnă sau primăvară.
- Dezagregarea prin cristalizare - este legată de exercitarea presiunii
cristalelor ce se formează din soluţiile supraconcentrate din fisurile rocilor. Procesul
se produce mai ales în regiunile semideşertice, dar şi la marginea oceanică a
deşerturilor. Apa din ploile rare, dar şi din rouă sau ceaţă în timpul nopţii, pătrunde în
fisurile rocilor se încarcă cu săruri pe care le dizolvă până la saturare. Ziua prin
încălzirea rocii soluţiile devin supraconcentrate creându-se condiţii pentru cristalizare,
41