Geomorfologia generala - Profu' de geogra'

în întregime, de cele mai multe ori fiind întrerupte de ridicări neotectonice sau de
modificări climatice de esenţă în stadiu de maturitate; în cadrul lor se disting între
versanţi şi albia minoră mai multe generaţii de terase, fiecare dintre acestea reflectând
realizarea unui echilibru dinamic).
• după unităţile naturale în care se desfăşoară sunt văi în munţi (înguste,
versanţi cu pantă mare, praguri în albie etc.), în dealuri (largi, versanţi cu pantă mai
mică, terase, lunci), în câmpie (foarte largi cu albii meandrate şi lunci, mai rar cu
terase) etc.; în fiecare dintre aceste unităţi caracteristicile se modifică în funcţie de
locul (superior, inferior etc.) pe care îl au în sistemul bazinului hidrografic; la văile
foarte mari care străbat mai multe unităţi de relief se impun elemente specifice la
nivelul fiecăruia.
• prin raportare la structura geologică sunt văi în structura orizontală
(au caracteristică dezvoltarea simetrică), monoclinală (cele tipice sunt asimetrice),
cutată (în lungul sinclinalelor, anticlinalelor), discordantă (tipice sunt văile
epigenetice care s-au format în structura superioară impunându-se ulterior în cea
inferioară), faliată (văi în grabene, pe planuri de falie, antecedente -dezvoltate
transversal într-o unitate care se ridică) etc.
• prin raportare la rocile în care s-au adâncit sunt văi în loess, văi
carstice (chei, văi seci, văi în trepte antitetice), văi în granite etc.
• în raport cu caracteristicile contactului cu marea sau oceanul sunt văi
liman, văi cu estuar, văi cu delte etc.
3.1.7. Captările
- Elementele unui bazin hidrografic. Orice râu, indiferent de mărime, îşi adună
apele şi materialele pe care le transportă de pe o porţiune a unei unităţi sau mai multor
unităţi de relief. Aceasta constituie bazinul de recepţie în cuprinsul căruia în afara
râului principal (colectorul) există o mulţime de afluenţi de ordine diferite. La fiecare
se disting trei componente - izvorul (unde se exercită eroziune regresivă), cursul (albia
în care au loc procese de eroziune, transport şi uneori acumulare) şi punctul de
vărsare (nivel de bază care reglează ritmul şi intensitatea manifestării eroziunii din
lungul său). Bazinul de recepţie este delimitat de cumpăna de apă care uneşte, în cele
mai multe situaţii, înălţimile cele mai mari de pe interfluviile care îl delimitează. Cum
într-un bazin hidrografic mare sunt mai multe generaţii de râuri, tot aşa există pentru
fiecare în parte câte un bazin cu întindere deosebită care se însumează de la un rang
mai mic spre altul mai mare. Cumpenele dintre acestea urmăresc linia înălţimilor
maxime de pe culmile care le separă. Cumpăna nu este fixă, întrucât procesele care au
loc pe versanţii a două bazine vecine sunt diferite ca tip şi intensitate. O evoluţie mai
activă a eroziunii pe un versant impune împingerea liniei de cumpănă spre celălalt
versant şi astfel, primul bazin hidrografic se extinde în dauna vecinului, proces care
într-o fază avansată a evoluţiei poate conduce (determina) la preluarea unor pâraie şi
chiar a unui sector al colectorului vecin. Deci, între bazine hidrografice vecine se
desfăşoară o luptă continuă care se reflectă în procese de extindere a unuia în
defavoarea celuilalt.
- Captările – condiţii, caracteristici. Captările reprezintă un proces prin care
un râu pătrunde în bazinul altuia de unde preia treptat afluenţi mai mici sau mai mari
ai acestuia, iar în final chiar o parte din acesta. Râul activ poartă numele de captator,
iar cele încorporate sunt râuri captate. Prin acest proces bazinul captatorului se
extinde în dauna celuilalt, poziţia cumpenei de apă se modifică continuu şi apar noi
forme de relief.
Efectuarea procesului de captare este favorizată de diverse condiţii care fac ca
un râu să dispună de mai multă energie în raport de altul. Acesta îi asigură exercitarea
92