Geomorfologia generala - Profu' de geogra'

celor cvasiorizontale. Acest proces este influenţat de caracteristicile acestora
îndeosebi ca alcătuire geologică, mărime a suprafeţei, tipul şi gradul de acoperire cu
vegetaţie etc. Totuşi, în timp torenţialitatea şi alunecările conduc la deplasarea unor
volume însemnate de materiale rezultate prin dezvoltarea lor pe suprafeţe care
depăşesc limitele tronsoanelor. Se ajunge la spargerea unităţii acestora şi la
cuprinderea treptată într-o evoluţie unitară a întregului versant care în final se va
transforma într-o suprafaţă de echilibru slab înclinată, dar ondulată acoperită de
materiale rezultate din ultima parte a modelării.
3.1.5. Glacisurile şi pedimentele
Caracteristici. La baza versanţilor, dar adesea şi a unor pante accentuate (ex.
frunţi de terasă) prin retragerea acestora, rezultă o suprafaţă slab înclinată care se
interpune între două forme de relief pe seama cărora se va extinde. Ne este doar o
suprafaţă de racord, ci ea are un rol funcţional - prin faptul că exprimă o formă de
echilibru dinamic între două sisteme diferite şi care se dezvoltă în detrimentul
acestora. În literatură este cunoscută prin doi termeni - glacis provenit de la francezi şi
pediment din lucrările anglofone. Uneori, între aceştia se acceptă unele deosebiri în
sensul că, primul ar fi legat de roci cu rezistenţă mai mică, climat temperat şi de
dimensiuni mai mici iar celălalt de roci dure (cristaline), climat semiarid şi dezvoltare
mai largă. Desfăşurarea lor este variată, de la simple fâşii la suprafeţe întinse a căror
înclinare este condiţionată de puterea de transport a şuvoaielor de apă care se scurg de
pe versanţi la averse. Uneori, panta de eroziune rezultată din retragerea versantului şi
pe care se păstrează un orizont subţire de materiale se continuă printr-o câmpie de
aluviuni. Alteori, ea este scurtă şi acoperită de materiale care formează poale întinse
pe suprafaţa cvasiorizontală din faţă (luncă, pod de terasă, şes depresionar, câmpie
etc.).
Geneza şi evoluţia. Glacisurile şi pedimentele sunt frecvente aproape în orice
regiune morfoclimatică, dar cunosc amploare în cele aride şi semiaride calde sau
reci, iar diversitate ca mărime şi geneză în regiunile temperate.
În regiunile aride şi semiaride, ele rezultă în principal prin acţiunea de
eroziune în suprafaţă realizată pe versanţi de către pânzele de apă încărcate cu
materiale (dezagregate anterior) în timpul averselor. Pe de altă parte, şuvoaiele de apă
care conţin pietriş şi bolovăniş exercită o puternică eroziune laterală îndreptată asupra
bazei versanţilor văilor pe care îi erodează creând suprafeţele de echilibru dinamic
care cresc în lărgime în cursul inferior. Aceste pedimente au la exterior şi în mai mică
măsură pe ele, materialele transportate de apă.
În regiunile temperate rezultă mai multe forme care pot fi grupate în glacisuri
de acumulare şi glacisuri de eroziune. Primele au o frecvenţă deosebită, se dezvoltă la
baza diverselor pante cu înclinare mare şi rezultă prin procese diferite, de unde şi
separarea ca tip. Între acestea sunt glacisurile coluviale (rezultă la baza oricărui abrupt
prin acumularea materialelor spălate de pe acesta), proluviale (îngemănarea conurilor
de dejecţie ale torenţilor), coluvio-proluviale, deluviale (glacisuri în fruntea corpului
alunecărilor cu dimensiuni mari). Glacisurile de eroziune sunt puţin dezvoltate,
întrucât versanţii sunt bine acoperiţi de vegetaţie care exercită o acţiune de protecţie a
lor faţă de acţiunea meteorizării, şiroirii sau proceselor gravitaţionale. Apar la baza
unor abrupturi ca fâşii acoperite parţial de materiale.
Succesiunea pantelor abrupte şi line pe versanţi impune uneori şi o etajare a
fâşiilor de glacis (ex. în lungul văilor mari la baza frunţilor de terasă apar glacisuri
coluvio-proluviale ce au caracter etajat).
90