Geomorfologia generala - Profu' de geogra'

fiind însoţite de consecinţe. Astfel la flux prin ridicarea nivelului apei mării şi
pătrunderea lor în albia fluviului se realizează nu numai oprirea curgerii apei acestora
dar şi crearea unor curenţi de sens contrar şi decantarea aluviunilor. În timpul
refluxului când nivelul mării scade se produce o accelerare a scurgerii (are loc
însumarea forţelor impuse de maree şi de fluviu) însoţită de deblocarea unei mari părţi
din materialele acumulate care vor fi depuse pe platforma continentală. Dacă panta
acesteia este redusă atunci se ajunge la dezvoltarea de cordoane şi formarea de delte.
4.5. Deltele sunt forme de relief cu dimensiuni variabile care au luat naştere în
regiunea de vărsare a fluviilor unde se întrunesc mai multe condiţii:
- râurile trebuie să transporte un volum însemnat de aluviuni iar curgerea să aibă
viteze mici;
- platforma litorală să fie extinsă cu pantă mică;
- manifestarea mareelor să fie redusă sau să lipsească;
- să nu existe curenţi litorali sau aceştia să acţioneze la distanţă mai mare de
ţărm;
- vărsarea să se realizeze în golfuri.
Efectul principal va fi acumularea aluviunilor transportate însoţite de: crearea de
grinduri submerse şi emerse, dezvoltarea de despletiri şi de braţe noi care vor înainta
spre mare, ridicarea nivelului platformei şi indirect reducerea pantei generale a ei
urmată de accelerarea procesului de depunere a materialelor cărate de fluviu,
dezvoltarea de insule care se vor acoperi de vegetaţie.
În condiţiile în care vărsarea se face în golfuri cu platformă extinsă la adâncime
mică iar în vecinătate sunt curenţi litorali slabi, aceştia pot contribui la dezvoltarea
unor cordoane litorale aproape paralele cu ţărmul; ele pot bara golfurile creând în
spate un sistem de lacuri (lagune), braţe principale şi secundare separate de grinduri
cu dimensiuni variabile.
Înaintarea deltelor în spaţiul marin se face prin alternarea în timp a importanţei
braţelor în procesul de aluvionare. Dar, viteza de extindere slăbeşte treptat întrucât
ieşind din arealul golfurilor vor apărea condiţii noi – adâncimi şi pante mai mari,
puterea de eroziune a valurilor şi a curenţilor marini, diminuarea debitului solid al
fluviului ca urmare a acumulărilor ce au loc în deltă. Se poate ajunge în timp la
atingerea unei limite extreme de dezvoltare a deltei situaţie în care se vorbeşte de o
barare naturală a acesteia.
Evoluţia spaţiului din deltă se realizează în principal în două direcţii determinate
de raportul dintre procesul de acumulare şi gradul de stabilitate a nivelului apei mării.
Astfel în condiţiile unei aluvionări bogate şi a menţinerii aproape constante a nivelului
mării se produce o colmatare a întregului spaţiu deltaic şi transformarea lui într-o
câmpie litorală mlăştinoasă. Prin diverse lucrări antropice (desecări, diguri, dragaje pe
braţele principale etc.) procesul poate fi accelerat şi treptat spaţii întinse din deltă să
fie transformate în câmpuri agricole (de tipul polderelor). Deci o evoluţie de la fluviu
care se varsă în golf, deltă incipientă, golf barat (lagună) cu amplificarea proceselor
deltaice-câmpie mlăştinoasă – câmpie de tip polder. Este cazul multor delte din lume
(Pad. Rhon, Guadalquivir etc.).
A doua situaţie poate fi legată de modificarea poziţiei nivelului mării în plan
orizontal sau pe verticală urmare fie a unei coborâri sau ridicări neotectonice locale fie
a înregistrării unui eustatism negativ sau pozitiv. Subsidenţa şi ridicarea nivelului
mării împiedică dezvoltarea deltelor iar atunci când procesul se produce după ce delta
s-a format se ajunge la o evoluţie regresivă a ei prin înaintarea apelor mării în spaţiile
joase şi chiar revenirea la stadiul de golf. Ridicarea uscatului sau coborârea nivelului
mării conduc la accelerarea transformării deltei în câmpie litorală. Între aceste
130