Geomorfologia generala - Profu' de geogra'

pentru relief îndeosebi prin impunerea deplasării materiei mai ales pe suprafeţele
înclinate (curgerea apei râurilor, alunecările de teren, prăbuşirea blocurilor etc.)
Totodată ea impune greutatea corpurilor, ca expresie a forţei cu care acestea
sunt atrase spre centrul Pământului. De asemenea gravitaţia determină în timp
îndelungat ridicarea blocurilor continentale a căror volum, masă şi respectiv greutate
au fost mult micşorate prin acţiunea agenţilor externi sau favorizează lăsarea
regiunilor unde se produce în timp îndelungat o acumulare enormă de sedimente (arii
subsidente).
- Energie seismică – se realizează îndeosebi în regiunile fracturate ale scoarţei,
unde blocurile aflate în contact se deplasează coboară sau se ridică cu viteze diferite,
acţiuni care favorizează concentrarea acesteia în anumite areale situate la adâncimi
deosebite. Când mărimea ei depăşeşte limita de rezistenţă atunci se desfăşoară brusc
transmiţându-se sub formă de unde seismice către exteriorul scoarţei. Producerea
cutremurelor favorizează fracturări noi în scoarţă, iar la exteriorul acesteia declanşarea
de prăbuşiri, alunecări de teren, crearea în timp a unor rupturi de pantă etc. Ca atare
rolul acestui tip de energie este însemnat în regiunile labile ale scoarţei (ariile de
subducţie, de orogen recent sau unde fundamentul de platformă este fragmentat
intens).
- Energia calorică internă deşi este redusă ca mărime în raport cu cea solară
(după unele păreri raportul este 1/20 000) ea are însemnătate deosebită contribuind la
dezvoltarea întregului mecanism tectonic generator al plăcilor tectonice, al lanţurilor
de munţi etc. Provenienţa acesteia este legată de surse diferite – materia topită din
mantaua superioară (astenosfera), diversele pungi de magmă prezente îndeosebi în
regiunile de orogen din neozoic, dezintegrarea componenţilor radioactivi,
comprimarea gravitaţională etc. Toate acestea fac ca mărimea treptei geotermice
(temperatura creşte cu 1 0 la fiecare 33 m adâncime) să nu fie constantă nici pe
verticală şi nici în plan. Consecinţa imediată este crearea unor diferenţe regionale de
potenţial termic care vor determina pe de-o parte transformări ale stării materiei
(solidă, topitură, gaze etc.) la diferite adâncimi în scoarţă, iar apoi în marile fose
tectonice din ariile de subducţie formarea sistemelor de munţi ce dau lanţuri cu
lungimi de mii de metri. Regional se înregistrează erupţii vulcanice care la suprafaţa
scoarţei alcătuiesc platouri şi aparate vulcanice. La fel de însemnate sunt ţâşnirile de
gaze şi apă fierbinte provenind din vecinătatea „arealelor încinse” din interiorul
scoarţei (multe alcătuiesc vetre vulcanice) care la suprafaţa acesteia dau geisere,
izvoare termale sau generează transformarea rocilor.
� Sursele externe sunt numeroase este cea mai importantă.
- Energia calorică este ca sursă radiaţiile solare. Atmosfera reflectă în spaţiul
interplanetar cca 30% din totalul radiaţiilor ajunse la Pământ, restul fiind consemnat
în diverse procese care se produc în cadrul ei precum şi în învelişurile de contact (apa
mărilor şi oceanelor, râurilor, vieţuitoare, suprafaţa exterioară a reliefului etc.). Forma
Pământului şi mişcările acestuia fac ca repartiţia fluxului energetic să varieze atât
spaţial (în latitudine se poate diferenţia o zonă între paralele de 40 0 nord şi sud în care
există un bilanţ energetic pozitiv şi două între 50 şi 90 0 nord şi sud în care acesta este
negativ; la fel în munţi (în altitudine în raport cu linia zăpezilor perene) cât şi în timp
(anual şi diurn).
Consecinţele acestei repartiţii se răsfrâng în dezvoltarea unor zone cu potenţial
diferit ceea ce conduce la dezvoltare de circuite la scară planetară, regională sau
locală în care materia suferă deplasări (de la maxim către minim) în tendinţe de a se
realiza stări de echilibru. În acest sens s-au individualizat pe de-o parte circuitele
maselor de aer şi apă la scara Globului, dar şi în cuprinsul unor arii continentale sau
0
23