Geomorfologia generala - Profu' de geogra'

-Carbonatarea - este unul din procesele cele mai frecvente întrucât apa şi CO2
(din aer, din descompunerea materiei organice, din respiraţia vieţuitoarelor) au o largă
răspândire. Din combinarea lor rezultă o soluţie acidă care atacă diverse elemente din
rocile magmatice, metamorfice, calcarul şi dolomitul. Prin preluarea acestora rezultă
bicarbonaţi sau carbonaţi care sunt uşor de dislocat roca rămănând fără elementele
preluate. În cazul calcarelor şi dolomitelor pe de-o parte rezultă goluri cu dimensiuni
variabile dezvoltate în lungul sistemului de fisuri şi diaclaze, iar pe de o alta
precipitarea calciului din soluţiile suprasaturate. Procesul este întâlnit indiferent de
climat numai că el se îmbină diferit cu alte procese de alterare, în funcţie de nuanţa
mai caldă (cu hidroliza)sau mai rece (dizolvarea).
-Hidratarea este un proces chimic impus de prezenţa apei pe roci şi în spaţiile
goale din cadrul acestora şi constă în pătrunderea ei în relaţiile dintre particule sau
chiar în reţeaua moleculară. Prin aceasta se realizează modificări de natură fizică
(volum, masă) sau de structură chimică, mineralogică (un mineral se transformă în
altul). Opus acestui proces este deshidratarea prin care apa este eliminată parţial şi
treptat din compoziţia mineralelor sau a rocii însoţită de transformări de natură fizică
sau chimică.
-Hidroliza este un proces chimic lent care este deosebit de eficace, în regiunile
calde şi umede şi pe rocile magmatice şi metamorfice care conţin silice, feldspaţi etc.
Manifestarea lui se realizează în mai multe faze fiecăreia fiindu-i specifice eliminarea
din roca iniţială a unor elemente şi prin aceasta se produce modificarea treptată în
alcătuirea chimică a rocii. Astfel, mai întâi are loc separarea din roci a Na, Ca, K care
vor forma hidroxizi ce sunt îndepărtaţi mai ales prin transformarea în carbonaţi
solubili. Ulterior, se elimină şi alte elemente între care siliciu, pentru ca în final, să
rămână o masă bogată în oxizi şi hidroxizi de fier şi aluminiu (bauxita, lateritul) care
se remarcă prin colorit (portocaliu, vineţiu, roşu) şi consistenţă.
Procesul de hidroliză se asociază frecvent cu oxidarea, carbonatarea şi
hidratarea.
-Dizolvarea - este un proces complex care se exercită asupra unei categorii de
roci care au o proprietate aparte - solubilitatea. Între acestea cu însemnătate pentru
formele de relief care rezultă sunt calcarul, sarea, gipsul, conglomeratele cu elemente
calcaroase etc. Agentul este apa care se asociază cu diferite gaze (CO2), acizi rezultaţi
în special din descompunerea materiei organice. Manifestarea cea mai rapidă se
constată la sare, gips, brecia sării în care apa creează rapid şenţuleţe, alveole, lărgesc
contactele cu alte roci etc. Situaţiile cele mai complexe se produc în masivele
calcaroase unde deşi procesul este mai lent formele rezultate se păstrează timp
îndelungat. În acest caz, apa încărcată cu CO2 dă o soluţie acidă slabă care dizolvă şi
preia Ca din calcar proces realizat pe măsura pătrunderii şi străbaterii fisurilor şi
diaclazelor din masivul calcaros. Spaţiile se lărgesc, se unesc, rezultând în final, o
multitudine de goluri atât la exteriorul masivului, dar şi în interiorul lui; soluţia de
bicarbonat de calciu supraconcentrată ajunsă, în golurile interne (peşteri), va da
naştere prin precipitare la diverse forme pozitive (stalactite, stalagmite etc.).
Dizolvarea se îmbină cu celelalte procese fizice şi chimice, dar diferit în
funcţie de condiţiile climatice (este mai activă peste tot unde apa se încarcă repede cu
CO2 şi diverşi acizi, dar şi în locurile unde apa poate circula prin masa rocii).
2.2. Acţiunea vieţuitoarelor în geneza reliefului.
Vieţuitoarele au o mare răspândire fiind prezente în toate mediile, iar în
cadrul scoarţei pământului de la suprafaţă şi până la mai multe sute de metri cu o
concentrare mai mare în primii zeci de metri. Acestea extrag din această fâşie diverse
elemente minerale, apa şi folosesc aerul pentru a trăi. Dar procesele biotice conduc la
43