Geomorfologia generala - Profu' de geogra'

Cealaltă este specifică regiunilor unde perioadele secetoase sunt lungi încât solul este
secătuit de apă şi golurile, nu prea mari, sunt umplute cu aer. Picăturile de apă mari şi
dense nu pot pătrunde în sol datorită rezistenţei aerului dintre particulele minerale şi
ca urmare, ele se vor uni formând o pânză de apă care se va deplasa pe pantă
antrenând şi unele elemente de la suprafaţa solului.
Aversele cu maximum de manifestare la mijloc sau către sfârşit, au efectele
cele mai importante indiferent de starea de umiditate a solului. Pe unul umezit
acţiunea începe mai repede şi volumul de materiale dislocat este mai însemnat. Pe un
sol uscat şi cu goluri şi crăpături largi o bună parte din apa căzută la început pătrunde
în el şi îl umezeşte slăbind rezistenţa granulelor pentru ca în momentul de paroxism al
ploii acestea să fie smulse şi deplasate pe pantă.
Dar ploile torenţiale cad pe suprafeţele reduse şi ca urmare, efectele lor deşi
sunt foarte însemnate se concentrează pe areale limitate. Ca urmare, nu trebuiesc
omise ploile de durată, întrucât se produc pe un spaţiu larg şi asigură o puternică
umezire a solului şi realizarea unei pânze de apă care îmbracă versanţii antrenând spre
baza acestora elementele slab coezive.
� Caracteristicile fizice şi de alcătuire ale suprafeţei supuse pluviodenudării. Se
includ mai multe elemente distincte.
• Gradul de înclinare în funcţie de care se realizează şi diferenţierea modului de
acţiune. Astfel pe suprafeţele orizontale picăturile mari ale aversei izbesc şi
proiectează la distanţe mici particulele minerale, pe cele slab înclinate se realizează
pânze de ape, iar pe cele cu cădere mare se produc concentrării pe făgaşe lineare în
lungul pantei.
• Forma suprafeţei versantului care generează o distribuţie deosebită a apei
rezultată din precipitaţii dar şi imprimarea unei anumite viteze în deplasarea ei. În
general, efectele scurgerii apei sunt mai mari plecând de la partea superioară către
baza pantei (creşte cantitatea de apă) pe suprafeţele drepte şi convexe (aici se adaugă
şi creşterea valorii pantei) şi accentuate la partea superioară a versanţilor concavi
(pantă mare) şi din ce în ce mai slabă spre baza lor (pantă din ce în ce mai mică); pe
pantele complexe în care se asociază segmente drepte, concave, convexe
pluviodenudarea se diversifică impunând porţiuni în care sunt dislocate şi deplasate
materialele şi porţiuni cu pantă mică, concavă în care are loc acumularea acestora.
• Lungimea versanţilor are un rol restrictiv în condiţiile alcătuirii lor din roci
permeabile sau depozite groase, (apa se infiltrează şi pluviodenudarea slăbeşte) şi
stimulativ pe pantele formate din roci impermeabile, depozite subţiri şi saturate în
apă. Efectele se amplifică cu cât lungimea creşte. Astfel la o dublare a acesteia
spălarea produsă se măreşte de trei ori)
• Expoziţia versanţilor diferenţiază acţiunea pluviodenudării în două sensuri.
Este mare pe suprafeţele ce au grad de saturare în apă deosebit, apoi pe expunerile de
N, NE, NV unde evaporarea este mai redusă şi minime pe cele opuse. De asemenea
apa din averse se distribuie neuniform în raport cu direcţia de deplasare a frontului
ploii (maximum pe pantele expuse).
• Alcătuirea litologică a versanţilor poate avea rol stimulativ (pe rocile
sedimentare şi depozitele argiloase cu un grad redus de permeabilitate) sau restrictiv
(pe rocile dure, rezistente, permeabile, pe depozitele groase nisipoase).
• Solurile care acoperă rocile sau se află la partea superioară a depozitelor de pe
versanţi în condiţiile unei texturi argiloase, lutoase sau a unei structuri glomerurale
sunt uşor de atacat de pluviodenudare în raport cu cele cu textură nisipoasă sau
structură bolovănoasă, prismatică. Mai mult diferenţele care se produc de la un
65