Geomorfologia generala - Profu' de geogra'

de tipul de curgere a apei şi de încărcătura cu materiale provenite din albie sau de pe
versanţi.
Curgerea apei predominant are caracter turbulent fiind deosebit de activă în
fâşia unde înregistrează viteza cea mai mare, adică în sectorul unde frecarea este mai
redusă. Deci, nu pe fund sau la maluri, ci aproape de suprafaţă şi unde adâncimea este
mare. Acestui sector ce poate fi remarcat, întrucât la suprafaţă apa are o viteză
deosebită căpătând caracterul de curent volburat, i se atribuie în hidrologie termenul
de ''firul apei''. Datorită vitezei mari aici, apa antrenează aluviuni cu dimensiuni
deosebite (grosiere pe fund şi din ce în ce mai mici către suprafaţă) pe care le târeşte,
rostogoleşte, izbeşte de patul albiei etc., realizând cel mai intens lucru mecanic.
Lateral de acest sector extrem de activ, spre malul convex, unde şi adâncimile
sunt reduse, viteza apei scade, frecarea este activă, iar scurgerea turbulentă destul de
mică. Ca urmare, aici raportul dintre cele trei procese se modifică în favoarea
transportului şi acumulării.
� Eroziunea
Este procesul mecanic exercitat de apa râului încărcată cu aluviuni asupra
patului albiei şi malurilor. Se realizează în sectoarele unde râul dispune de energie
suplimentară şi are viteză mare, fiind dependentă de scurgerea turbulentă, iar la marile
viituri de cea în valuri.
Prin izbirea rocilor de către şuvoiul de apă şi aluviunile transportate, acestea
vor fi slăbite, dislocate şi antrenate în mişcare; ceea ce rămâne sunt nişte goluri mai
mari sau mai mici în funcţie de volumul de rocă smuls. Se disting, prin raportare la
locul unde se realizează acest proces şi la rezultate câteva tipuri (fig 20).
- Eroziunea lineară. Se produce în albia râului în lungul firului de apă, adică
acolo unde este mare şi turbulenţa este activă. Aici se dezvoltă curenţi largi cu
caracter helicoidal, iar pe de altă parte curenţi verticali (vârtejuri). Şi unii şi alţii
izbesc patul albiei producând aici erodarea acestuia. Se dezvoltă scobituri, iar prin
târârea bolovanilor, local apar şenţuleţe de zgâriere (striuri). Prin unirea acestora se
realizează pe fundul albiei, porţiunea cea mai coborâtă şi cu cele mai multe denivelări
(talvegul).
Eroziunea lineară este deosebit de activă în sectoarele de praguri care în,
majoritatea cazurilor au caracter structural sau litologic (strate de roci cu rezistenţă
mai mare intersectate de către albia râului). Pe aceste praguri şuvoiul de apă se
prăbuşeşte izbind rocile de la baza lor. O parte din apă încărcată cu pietriş este
proiectată de izbitură spre prag săpând în timp la baza acestuia o excavaţie (marmită).
Când dimensiunile marmitei devin foarte mari stratele de roci de deasupra se
prăbuşesc. Efectele sunt două - fruntea pragului se retrage iar patul albiei din aval se
extinde în amonte. Datorită modului în care s-a înregistrat eroziunea, aceasta
deplasându-se din aval în amonte procesul este denumit ''retragerea cascadelor'' şi
reflectă o formă de manifestare locală a eroziunii regresive.
Retragerea abruptului cascadei se face lent dar acesta se păstrează în regiunile
calde şi umede întrucât aici datorită alterării intense rezultă doar aluviuni fine ce sunt
uşor de spălat, iar apa încărcată cu ele nu produce izbirea creatoare de marmite. În
regiunile temperate fenomenul înregistrează o evoluţie rapidă, dar paralel cu
retragerea se produce şi atenuarea înclinării, încât în timp aceasta dispare.
Eroziunea regresivă se produce pe orice denivelare din lungul albiei râului
tendinţa este însă de anulare a pantei mari prin retragerea şi teşirea ei spre amonte.
O formă tipică de manifestare a eroziunii regresive se produce la obârşia văilor
unde retragerea pantelor mari sub efectul mecanic al apei conduce la extinderea
bazinelor hidrografice şi modificarea în timp a poziţiei cumpenei de apă, situaţii care
77