Geomorfologia generala - Profu' de geogra'

suită de văi (barancosuri) şi interfluvii (planeze), neckurile, sillurile, dykurile care
sunt puse în relief de către eroziune.
A doua categorie mare de forme este legată de corpurile magmatice
consolidate în adânc şi care sunt scoase la zi de eroziunea care îndepărtează rocile
acoperitoare timp de zeci de milioane de ani. Între acestea se impun batoliţii şi
lacoliţii de granit, pe aceştia rezultând forme secundare inedite. Individualizarea lor
este determinată de câţiva factori - unii de natură internă - alcătuirea microgranulară
sau macrogranulară, reţeaua de fisuri care se întretaie şi alţii de origine externă
(îndeosebi regimul termic şi precipitaţiile). Ca urmare, pe corpurile granitice se
dezvoltă:
- arene granitice - depozite grăunţoase, silicioase (angulare) rezultate prin
dezagregarea şi alterarea granitului.
- blocurile sferice - grupate sau izolate în două faze - în prima se produce
desprinderea blocurilor şi căderea lor la baza pantei, iar în cea de a doua alterarea şi
atenuarea muchiilor şi colţurilor (fig. 44);
- căpăţâniile de zahăr - sunt culmi şi vârfuri de granite rotunjite. Procesul
presupune ca lacoliţii sau batoliţii să fie supuşi unei intense alterări selective în
condiţii de climat cald şi umed; alterarea este rapidă în lungul fisurilor, diaclazelor
unde apa caldă circulă şi realizează procese de hidroliză; ploile frecvente îndepărtează
materialele alterate lărgind fisurile care devin crăpături. Procesul de alterare continuă
atât pe suprafeţele crăpăturii, cât şi în adâncime. În acest mod pe măsură ce golurile
cresc între acestea rămân coloane şi blocuri rotunjite de unde numele de căpăţâni de
zahăr. Sunt specifice în Brazilia, India, Madagascar, Guyana etc.
- crestele granitice îmbrăcate în poale de grohotiş se dezvoltă în climatul rece
subpolar şi alpin.
- taffoni - sunt alveole (au diametre de câţiva decimetri şi adâncime de până la
un metru) cu poziţie verticală dar şi orizontală, individualizate pe granitele
macrogranulare cu o frecvenţă deosebită a fisurilor. Rezultă prin alterare în sectoarele
cu granule mari sau intens fisurate; materialele fine sunt îndepărtate prin spălare sau
vânt.
Verificări:
• Stabiliţi reacţia rocilor la acţiunea agenţilor externi în funcţie de proprietăţi şi
climat.
• Diferenţele dintre relieful carstic şi cel calcaros (exemple din România).
• Prezentaţi reliefurile de eroziune din gresii, conglomerate, loessuri folosinduvă
şi de informaţiile din capitolele anterioare.
• Cum se formează căăţânile de zahăr şi tafonii?
• Explicaţi diferitele peisaje morfologice individualizate pe categorii de rocă.
154