Geomorfologia generala - Profu' de geogra'

alcătuit dintr-un număr variabil de ravene şi ogaşe care se înrămurează, dar cele mai
importante se adună într-un punct aflat la partea inferioară a bazinului. Apa din
precipitaţiile căzute pe suprafaţa bazinului se dirijează pe şenţuleţe, ravene, ogaşe pe
care le adâncesc dar şi le extind; ca urmare limitele bazinului nu rămân fixe, ci se
dezvoltă pe versant încorporând spaţii noi, pe măsura înaintării obârşiilor ravenelor.
• Canalul de scurgere este sectorul central al torentului. Are formă
lineară întinzându-se de la partea inferioară a bazinului de recepţie şi până la baza
versantului. Este rezultatul eroziunii efectuate de şuvoiul de apă încărcat cu materiale
care s-au adunat de pe toate ravenele din bazinul de recepţie. La ploile torenţiale
dispune de multă energie care se transpune într-o forţă de atac puternică care sapă în
lungul canalului. Datorită faptului că sunt erodate roci ce opun rezistenţă diferită,
profilul bazei canalului este neregulat cu multe praguri pe roci dure şi scobituri în roci
moi. Malurile au pante mari şi sunt supuse eroziunii în suprafaţă şi surpării,
materialele căzând pe fundul canalului de unde sunt preluate de şuvoiul de apă.
Uneori pe maluri se dezvoltă şenţuleţe şi ravene secundare scurte.
• Conul de dejecţie (agestrul) reprezintă partea finală (inferioară) a
torentului constituind o formă de relief pozitivă (un semicon) rezultată prin
acumularea pe o suprafaţă cvasiorizontală a materialelor cărate de şuvoiul de apă. Este
cu atât mai mare cu cât torentul este mai extins, suprafaţa pe care se acumulează este
largă şi nu este spălată de apele râurilor, rocile şi depozitele erodate de torent sunt
friabile şi uşor de dislocat, evoluţia torentului este îndelungată. Conul constituie o
sumă de pânze de materiale suprapuse, fiecare aparţine unei ploi importante; la
aversele bogate, puterea de eroziune şi capacitatea de transport a şuvoiului de apă sunt
ridicate, ceea ce face ca materialele ce ajung în sectorul de acumulare să aibă
dimensiuni mari; ele sunt precedate şi urmate de materiale cu mărimi reduse care
corespund unor debite mai mici specifice începutului şi sfârşitului viiturii. La ploile ce
dau o cantitate mică de apă, pânzele sunt formate din elemente fine. Depunerea
materialelor, indiferent de ploaie, implică o anumită sortare, elementele grosiere
fiind primele acumulate (la vârful conului) pe când cele mai fine ultimele (spre
marginea conului), aceasta întrucât viteza apei scade odată cu micşorarea pantei ceea
ce face ca şi puterea de transport să se reducă spre marginile conului. Toate acestea
fac ca structura conurilor de dejecţie să fie foarte heterogenă, în secţiune să apară
succesiunea de pânze de unde şi ideea de ''structură încrucişată''. Dacă torenţii
debuşează în albiile minore ale râurilor, conurile nu se formează sau au dimensiuni
modeste, întrucât o bună parte din materiale sunt preluate de apa acestora.
Dacă râul are apă puţină şi viteză mică, iar torentul aduce o cantitate
însemnată de materiale atunci conul se dezvoltă, iar albia râului fie că este obturată,
fie că este împinsă spre versantul opus.
Uneori, torenţii se dezvoltă pe frunţiile unor terase sau a unor trepte
structurale, platouri etc. La aceştia frecvent se vor dezvolta fie un canal de scurgere
alungit (un ogaş puternic) şi un con de dejecţie, fie un bazin de recepţie pe suprafaţa
slab înclinată (podul terasei, suprafaţa structurală) şi un con de dejecţie la bază
(huniile de pe terasele Dunării din Mehedinţi). Organisme torenţiale complexe rezultă
şi pe versanţii acoperiţi de depozite loessoide groase, întrucât torenţialităţii i se adaugă
sufoziunea. Ca urmare, în bazinul de recepţie alături de ravene se dezvoltă puţuri,
hrube şi tunele sufozionale, canalul de scurgere include şi părţi din tunele sufozionale
prăbuşite (ex. versanţii Podişului Moldovei dinspre Prut şi Siret). Situaţii similare apar
şi pe versanţii regiunilor alcătuite din blocuri de sare acoperite de depozite luto-argilonisipoase
groase (Subcarpaţii de Curbură în bazinele văilor Râmnic, Slănicul de
Buzău; la Praid, Ocna Dej etc.)
70