Geomorfologia generala - Profu' de geogra'

acumulare sunt mult diversificate la râuri, determinând varietatea formelor de relief
create. Evoluţia reliefului prin acţiunea râurilor se face în intervale de timp de ordinul
milioanelor de ani, pe când cea impusă de torenţi se rezumă la perioade scurte (zeci,
sute de ani).
Analiza torenţilor răspunde la numeroase probleme de dinamică fluviatilă
între care - rolul nivelului de bază pentru procesele care se produc mai sus de el;
specificul eroziunii la obârşie şi în canalele de scurgere; realizarea transportului prin
saltare, rostogolire, suspensie; semnificaţia şi modul de dobândire a unui profil
morfodinamic, modul de îmbinare a proceselor torenţiale cu prăbuşirile, alunecările,
şiroirea etc.
� Măsuri de prevenire şi combatere a activităţii torenţiale.
Deşi se manifestă intermitent, la ploile bogate sau când zăpada se topeşte
brusc, acţiunea torenţilor este însoţită de multe neajunsuri pentru om, dar cel mai
semnificativ este degradarea terenurilor, a solului şi distrugerea construcţiilor. Sunt şi
situaţii în care se ajunge la pierderi omeneşti. De aceea studiul dinamicii torenţiale
implică şi cunoaşterea măsurilor care prin aplicare conduc la micşorarea riscului
producerii sau la atenuarea efectelor atunci când s-au produs.
- Măsurile preventive implică întreţinerea echilibrului între factorii ce conferă
caracteristica morfodinamică a versantului (pantă, formă, lungime, expunere, depozit
de acoperire, rocă, tipul de vegetaţie şi gradul de dezvoltare a ei etc.) şi ploile
torenţiale. Orice acţiune care conduce la ruperea echilibrului constituie stimulentul
pentru dezvoltarea şiroirii şi torenţialităţii. Ele pot fi naturale (o furtună sau un
incendiu care distrug o parte din pădurea care acoperă versantul) sau antropice
(defrişarea pădurii, desţelenirea urmată de arături în lungul pantei; crearea de canale
oblice sau în lungul pantei, secţionarea versanţilor etc.). De aceea acţiunile preventive
au în vedere evitarea acestor situaţii prin adoptarea unor modalităţi adecvate de
folosire a terenurilor.
- Acţiunile care slăbesc treptat procesele care se produc în diferitele sectoare
ale torentului sunt cele mai însemnate. În bazinul de recepţie se acţionează asupra
ogaşelor şi ravenelor (împădurire, fixarea malurilor abrupte de la obârşie şi a
ravenelor prin cleionaje). În lungul canalului de scurgere se realizează o suită de
baraje din lemn, piatră şi chiar beton bine fixate în patul văii şi în maluri ce au o
înălţime mai mare decât mărimea şuvoiului de apă şi materialelor rezultate la viituri;
în baraje vor exista goluri mici prin care apa se scurge dar care nu permit strecurarea
materialelor; acesta se vor acumula în spatele fiecărui baraj micşorând local panta
patului ceea ce conduce la slăbirea vitezei de apă şi a forţei de eroziune; în timp se
creează pante echilibrate pe depozite groase în care apa se infiltrează şi pe care
vegetaţia se dezvoltă repede.
- Pentru folosirea suprafeţei conului de dejecţie (pentru culturi, construcţii),
mai ales când are dimensiuni mari, se vor crea canale betonate care asigură scurgerea
rapidă a apei; dimensionarea acestora se va face în raport direct de debitul maxim de
apă pe care torentul îl poate da.
La torenţii cu dimensiuni mari la care procesele legate de scurgerea apei se
îmbină cu altele (alunecări, surpări etc.) amenajarea bazinului torenţial se va realiza
complex la măsurile amintite adăugându-se altele care conduc la stabilizarea completă
a pantelor.
Verificări
• Care sunt condiţiile care favorizează spălarea în suprafaţă?
• Precizaţi diferenţele dintre formele de relief rezultate în urma şiroiri.
73