Geomorfologia generala - Profu' de geogra'

grad de umbrire şi umiditate aproape uniform; un nivel cu arbuşti şi unele plante
ierboase la parter) ce întreţine un topoclimat cald, extrem de umed (90% umiditate
relativă şi aproape constantă), cu aproape 60% din precipitaţiile reţinute de sol, un
grad de umbrire ridicat. În pădurile mezofile există amplitudini termice, mai multă
lumină şi diminuarea umidităţii în sezonul cald şi secetos. Pădurea reprezintă un
ecran de protecţie a rocilor în raport cu majoritatea agenţilor externi dar favorizat
alterării chimice.
� Procese şi forme de relief specifice
- Alterarea este în aceste condiţii bioclimatice procesul de bază care afectează
solul, depozitele groase dar şi rocile. Cantităţile mari de materie organică sunt aproape
în întregime descompuse, procesul fiind realizat de bacterii, ciuperci (în mediul acid)
şi mucegai (în soluţiile oxigenate). Apa caldă încărcată cu acizii rezultaţi din
descompunerea materiei organice şi CO2 are un rol esenţial în procesul de alterare
chimică a rocilor, îndeosebi prin hidroliză. Soluţia pătrunde lent prin reţeaua de fisuri
şi crăpături din rocă provocând un lanţ de reacţii chimice care în final determină
transformarea acesteia pe grosimi mari într-un depozit de alterare (alterit). Pe rocile
acide (granite) alterarea este mai rapidă şi intensă în raport cu cele bazice (bazalte)
datorită conţinutului alcalin al soluţiei. De asemenea procesul este rapid în rocile cu
un grad de fisurare accentuat sau în cele cu alcătuire mineralogică variată.
La început prin hidroliză sunt eliminate din constituţia rocii-bazele care dau
hidroxizi (K, Ca, Mg, Na) prin care se asigură un mediu alcalin ce stimulează
extragerea unei părţi din silice sau chiar separarea de oxizi şi hidroxizi de fier şi
aluminiu de unde culoarea roşie sau portocalie a depozitului.
Într-o fază avansată a procesului, când prin epuizarea bazelor mediu devine
acid, se ajunge la mobilitatea oxizilor de fier şi aluminiu care sunt antrenaţi spre baza
depozitului unde prin concentrare vor forma un orizont distinct. În regiunile unde se
produc alternanţe sezoniere în cantităţile de apă şi în valorile de umiditate orizontul se
întăreşte dând cruste de culoare roşie.
Pentru depozitele de alterare se folosesc termeni diferiţi – argile lateritice când
domină caolinul, cuirasa lateritică bauxitică când abundă oxizii de aluminiu, cuirasa
alteritică feruginoasă cu predominarea oxizilor de fier.
În alcătuirea unui depozit de alterare (alterit) se diferenţiază mai multe
orizonturi cu caracteristici distincte.
Astfel la partea superioară există un orizont argilos cu un conţinut bogat în
silice. Sub acesta, pe grosimi uneori de mai mulţi zeci de metri, urmează un orizont în
care roca este intens alterată se sfarmă uşor şi are un conţinut bogat în caolin la care
se adaugă silicea. Orizontul al treilea este alcătuit din porţiuni de rocă nealterată şi
porţiuni în lungul crăpăturilor unde hidroliza a dat caolin. În baza lui este roca
nealterată. Deasupra depozitului există solul (latosol sau pedalfer) cu grosime de
câţiva metri.
Realizarea unei astfel de structuri se face în timp îndelungat (zeci de mii de
ani) prin însumarea rezultatelor mai rapide sau mai lente ale alterării.
În afară de meteorizare care impune depozitul de alterare în aceste regiuni se
înregistrează şi acţiunea altor agenţi şi procese care pot fi urmărite local, la nivelul
versanţilor şi în albii. Între acestea, semnificative pentru dezvoltarea unor forme de
relief cu reflectare în peisaj sunt:
- Alunecările de teren sunt favorizate de prezenţa argilelor, a pantelor şi a unei
cantităţi mari de apă. Ele afectează depozitele de alterare uneori pe grosimi
importante. Dau forme diferite în funcţie de poziţia patului de alunecare. Acesta poate
fi la sub 1 m (alunecări superficiale, vălurite), alunecări cu jhgiabul de glisare la baza
176