Geomorfologia generala - Profu' de geogra'

- depunerea (acumularea) pe aceasta la depărtări diferite în funcţie de
dimensiunile acestora şi de energia pe care o mai păstrează.
Pe ţărmurile joase cu platformă litorală extinsă se produc frecvent două acţiuni
– dislocarea şi încărcarea cu nisip de pe platformă a masei de apă în faza de
înaintare spre uscat a valului şi redepunerea lui în diferite locuri în faza de retragere a
apei rezultată din spargerea valurilor.
Rezultatele acţiunii valurilor sunt diverse. La baza abruptului ţărmurilor înalte
mai întâi rezultă firide adânci (diametre de până la câţiva metri). Prin prăbuşirea
pachetelor de roci de deasupra lor se ajunge la retragerea abruptului versanţilor şi la
acumularea, pentru un timp, la baza lui a blocurilor şi stâncilor căzute pe platformă. În
timp îndelungat la baza abruptului care se retrage continuu rezultă o suprafaţă slab
înclinată cu caracter de echilibru dinamic (platformă de abraziune).
Pe ţărmurile joase, nisipoase acţiunea valurilor este mult mai simplă şi conduce
la două rezultate. Mai întâi prin deplasarea într-un sens sau în celălalt a nisipului
bolovănişului elementele acestora se vor ciocni şi în final rotunji. Al doilea rezultat
este acumularea nisipului sub diferite forme pe treptele de plajă.
2.2. Curenţii de apă sunt deplasări de volume importante de apă pe
distanţe foarte mari (zeci, sute, mii de kilometri). Dezvoltarea lor este legată de
vânturile regulate care acţionează aproape constant pe anumite direcţii, de diferenţele
de temperatură, salinitate, presiune atmosferică etc.
Acţiunea principală a lor este transportul apei încărcată cu materie organică
mâluri şi aluviuni care se acumulează treptat pe fundul bazinului oceanic.
Acţiunea curenţilor în domeniul litoral este complexă. Astfel preiau o bună
parte din aluviunile aduse de fluvii pe care le transportă uneori paralel cu ţărmul
(deriva litorală), le depun contribuind la dezvoltarea de cordoane de nisip paralele cu
acesta. Când viteza lor este mai mare exercită o intensă acţiune de extracţie a
materialelor de pe plajele submerse şi de redepunere selectivă la depărtări mai mari
sau mai mici în funcţie de dimensiuni. În acest mod curenţii contribuie la o
modificare permanentă a micromorfologiei platformei litorale. În unele strâmtori
unde există diferenţe de nivel între bazinele marine pe care acestea le separă (ex.
M.Baltică – M.Nordului, M.Neagră – M.Marmara – M.Egee, M.Mediterană-Oc.
Atlantic etc.) se produc „curenţi de descărcare” a căror acţiune se transmite atât prin
procese mecanice asupra ţărmului dar şi prin antrenarea de materiale organice şi
minerale. La fel de însemnaţi sunt „curenţii de turbiditate” care se produc cu
predilecţie pe pantele submerse la trecerea de la domeniul litoral inferior la cel
submarin (început prin povârnişul continental). Aceştia rezultă în momentul în care se
rupe echilibrul formaţiunilor acumulate fie datorită unei supraîncărcări cu aluviuni
aduse de fluvii sau unei sedimentări organice bogate fie producerii unor seisme etc.
Iau naştere curenţi de apă cu mult mâl şi nisip care coboară spre adâncimi cu viteze
mari provocând eroziuni intense şi prin acestea dezvoltarea unor jghiaburi lungi şi
adânci numite „canioane submarine”.
2.3. Mareele sunt deplasări ale apei din bazinele oceanice şi marine
determinate de atracţia Lunii şi Soarelui. La ţărmurile înalte deplasarea se
concretizează în principal în mişcări pe verticală (ridicări la flux şi coborâri la reflux)
dar şi înaintări pe câteva sute de metri sau kilometri pe văile principale (la flux) ce
alternează cu retrageri (la reflux); când în faţa versanţilor relativ abrupţi se desfăşoară
fâşii de platformă stâncoase sau cu acumulări de nisip (se înregistrează acoperirea şi
descoperirea periodică a lor). Pe ţărmurile joase cele două sensuri ale mişcării se
impun printr-o înaintare largă la flux pe câmpiile litorale şi o retragere la fel de
importantă când în peisaj pe suprafeţele emerse se impun acumulările nisipoase ce
125