Geomorfologia generala - Profu' de geogra'

care poate fi tabulară sau monoclinală. O nouă ridicare tectonică a regiunii este
urmată de o exondare şi de începutul unei etape de eroziune pe uscatul apărut. Astfel
în timp pe acesta vor rezulta trei grupe de forme de relief – cele dezvoltate pe
structura superioară, cele care se individualizează la contactul dintre cele două
structuri (acestea sunt cele specifice structurii discordante) şi forme care se vor
individualiza pe structura din bază. Astfel de situaţii sunt legate de regiunile hercinice
care au fost peneplenate, fragmentate în blocuri, coborâte neotectonic şi acoperite de
apă şi ulterior exondate şi înălţate (fig. 50).
- Formele de relief specifice structurii discordante sunt:
• Depresiunile de contact. Se dezvoltă din momentul în care râurile au
secţionat structura de la suprafaţă şi au ajuns la cea de dedesubt. Rocile diferite ca
rezistenţă din cele două structuri (sedimentare deasupra şi cristaline sau magmatice
dedesubt) favorizează producerea eroziunii diferenţiale şi crearea depresiunii prin
îndepărtarea stratelor superioare. Depresiunea va avea un contur neregulat şi un profil
asimetric cu versanţii abrupţi pe capetele stratelor structurii superioare şi mai lini pe
cealaltă.
• Peneplena exhumată constituie suprafaţa care reflectă stadiul de
nivelare a structurii bazale; ea retează structura cutată veche formată în general din
roci dure.(cristaline). Ea a fost fosilizată de sedimentele structurii acoperitoare şi
scoasă la zi (exhumată) de către eroziune ulterior prin îndepărtarea stratelor
sedimentare. Printr-o evoluţie de durată formaţiunile suprastructurii sunt treptat
îndepărtate încât ajung ca martori de eroziune situaţi deasupra peneplenei.
• Văile epigenetice (supraimpuse) şi depresiunile suspendate se dezvoltă
în regiunile unde structura din bază (veche) este fragmentată în blocuri ce au poziţie
verticală diferită. Ca urmare sedimentarul care le acoperă va avea grosimi deosebite.
După exondare reţeaua de râuri care se formează urmăreşte panta generală a
suprafeţei de la exteriorul structurii sedimentare de deasupra. Râurile se vor adânci şi
la un moment dat vor intersecta blocurile cristaline care au poziţia cea mai ridicată. În
continuare se înregistrează evoluţii deosebite în trei segmente ale văii. În aval de
blocul cristalin adâncirea va continua normal, în sedimentar rezultă o vale largă. În
blocul cristalin unde întreaga energie de care dispune va fi folosită numai pentru
eroziune lineară rezultă o vale îngustă (chei, defileu) cu pantă longitudinală mare şi cu
numeroase praguri. În amonte de blocul cristalin unde va predomina eroziunea
laterală întrucât acesta reprezintă un nivel de bază local ridicat; rezultă un sector de
vale largă, care treptat se va transforma în bazinet depresionar rămas suspendat în
spatele cheilor tăiate în blocul cristalin.
Sectorul de vale îngustă secţionat în masivul cristalin sau eruptiv va avea
caracter epigenetic; o vale creată pe o direcţie dictată de structura acoperitoare şi
care se impune prin eroziune lineară în structura dură de dedesubt. În spatele unor
astfel de chei, defilee există totdeauna bazinete depresionare suspendate (sunt
frecvente la văile din Munţii Apuseni – Galda, Râmeţ, pe Crişuri etc.).
Verificări:
• Definiţi principalele structuri geologice şi diferenţiaţi modul în care acestea
influenţează crearea unor reliefuri specifice.
• Recapitulaţi tipurile de forme de relief dezvoltate în fiecare structură şi daţi
exemple din România şi Europa.
• Realizaţi diferenţe şi asemănări între tipurile de văi care se formează în
diverse structuri geologice.
172