Geomorfologia generala - Profu' de geogra'

pe gresii, iar jgheaburile în lungul stratelor moi; uneori dimensiunile sunt foarte mari
rezultând creste secundare abrupte;
• Martori de eroziune de tipul coloanelor, sfinxilor - apar la partea
superioară a interfluviilor, uneori şi pe versanţi pe capetele stratelor dure dar nu prea
groase;
• Versanţi abrupţi - individualizaţi la nivelul unor state de gresii bine
cimentate cu poziţie verticală sau puternic înclinate; eroziunea de versant a îndepărtat
stratele cu rezistenţă mai mică care le acoperă;
• Interfluviile - alcătuite dominant din gresii au înfăţişare diferită în
funcţie de grosimea şi gradul de cimentare al gresiilor dar şi de modul de alternanţă al
acestora cu stratele cu rezistenţă redusă. Când stratele de gresii compacte sunt
dominante interfluviile se impun prin masivitate, altitudini mari şi versanţi cu pantă
mare. Când cele două tipuri de strate au dezvoltare egală atunci la nivelul crestei apare
o succesiune de vârfuri pe gresii şi de şei adânci la nivelul stratelor marno-argiloase.
În a treia situaţie cu predominarea stratelor cu rezistenţă mică marno-argiloase
interfluviile apar sub formă de culmi rotunjite dominate local de vârfuri grezoase
tocite.
• Văile au caracteristici diferite în funcţie de ponderea stratelor grezoase
cu grosime mare şi alcătuirea lor. Dacă precumpănesc gresiile silicioase, calcaroase,
văile sunt înguste, în albie există praguri, iar pe versanţi trepte structurale; dacă
stratele sunt subţiri, iar gresiile slab cimentate atunci văile sunt largi.
Alte aspecte sunt legate de gresiile calcaroase. Dizolvarea poate determina
dezvoltarea unor lapiezuri, nişe circulare sau alungite sau chiar peşteri cu dimensiuni
reduse (M.Grohotiş).
2.4. Relieful dezvoltat pe conglomerate
Conglomeratele sunt roci sedimentare rezultate prin cimentarea pietrişurilor şi
bolovănişurilor. Diferenţele care apar sunt determinate pe de o parte de natura
elementelor care intră în alcătuirea lor (de natură cristalină, magmatică, sedimentară),
iar pe de alta de tipul de ciment care le leagă. În prima situaţie predominarea
elementelor provenite din roci dure impune rezistenţă la atacul agenţilor externi. De
asemenea, cimentul silicios asigură o rezistenţă mai mare decât cel calcaros sau
argilos. Deci, neomogenitatea rocii se resfrânge în rezistenţa diferenţiată a
elementelor şi stratelor la atacul diverşilor agenţi externi. Ca urmare, unele elemente
vor fi mai repede îndepărtate, iar altele se vor menţine. Acesta este sistemul care
conduce pe de-o parte la realizarea de către agenţii externi a unor forme de relief
specific rocii, iar pe de altă parte la impunerea unor trăsături distincte în configuraţia
văilor, versanţilor şi interfluviilor.
- Formele de relief specific sunt - turnurile, babele şi sfinxii.
Acestea au înfăţişare aparte cu multe proeminenţe (la nivelul stratelor alcătuite
din blocuri, bolovani, pietrişuri rezistente) şi excavaţii verticale sau orizontale (rezultă
fie pe contactele dintre strate cu rezistenţă diferită fie prin dislocarea unor bolovani).
Agenţii care se manifestă sunt - apa prin spălare şi şiroire, vântul prin coroziune şi
deflaţie, îngheţ-dezgheţul şi în mai mică măsură unele specii de plante sau animale.
Acţiunea lor se îmbină în timp. La ploi, apa produce, prin şiroire, eroziune pe
contacte, slăbeşte şi înlătură elementele cu rezistenţă mai mică; îngheţ-dezgheţul apei
care pătrunde pe fisuri, pe planurile de stratificaţie provoacă lărgirea fisurilor,
crăpăturilor şi măcinarea cimentului ce leagă diferitele elemente din strat; vântul
spulberă praful şi nisipul, îngrămădeşte zăpada în unele excavaţii, izbeşte şi şlefuieşte
cu boabe de nisip, suprafeţele expuse; unele plante, animale calcifile dizolvă mici
porţiuni din rocă, îşi dezvoltă sistemul radicular în fisuri lărgindu-le etc.
151