Geomorfologia generala - Profu' de geogra'

apid spre baza versantului. Gravitaţia îi imprimă o forţă suficientă pentru a antrena şi
alte produse vulcanice ceea ce o transformă într-un amestec heterogen cu putere de
izbire şi eroziune deosebită. În Indonezia, Filipine şi alte insule vulcanice din Oceanul
Pacific, unde ploile sunt frecvente, producerea curgerilor de acest gen a cauzat
distrugeri materiale foarte mari inclusiv de vieţi omeneşti.
� Curgerile de lavă - reprezintă o situaţie aparte, întrucât aceasta constituie
materie topită, venită din interiorul scoarţei şi care se revarsă prin cratere. Ca urmare,
aici intervin mai mulţi factori care imprimă deplasarea. Mai întâi este forţa care o
expulzează, corelată cu presiunea gazelor ce o împing şi o aduc până la locul de ieşire
la suprafaţa terestră. De aici, se îmbină acţiunea gravitaţiei care îi determină mişcarea
pe pantă şi fluiditatea generată de compoziţia chimică (lavele acide sunt vâscoase şi
au mobilitatea redusă în raport cu cele bazice) în funcţie de care capătă o viteză mai
mare sau mai mică. Limbile de lavă se suprapun, se consolidează contribuind la
dezvoltarea aparatelor vulcanice sau a platourilor vulcanice.
3.2. Procese gravitaţionale lente (deplasările lente în depozite)
Sunt mişcări imperceptibile care se înregistrează la nivelul elementelor mai
mari sau mai mici care alcătuiesc depozitele ce acoperă, atât suprafeţele orizontale cât
şi pantele. Şi în cazul acestora, deşi sunt scurte şi ca durată şi ca spaţiu intervin
succesiv două categorii de forţe. Primele sunt cele care conduc la o instabilitate, pe un
spaţiu restrâns, urmare a producerii unor presiuni (prin variaţii de natură termică sau
de umiditate, prin îngheţ-dezgheţ, căderea unor corpuri pe suprafaţa depozitului etc.)
sau a creării unor goluri prin circulaţia apei şi preluarea de către apa infiltrată a unor
particule sau a unor substanţe (în soluţie). Slăbirea legăturilor dintre particule permite
intervenţia gravitaţiei care se manifestă ca o forţă ce tinde să creeze un nou echilibru.
Ca urmare, elementele vor suferi mici deplasări în ideea ajungerii într-o poziţie nouă.
Dacă acesta este specificul general al mişcării, alţi factori, îndeosebi cei de
natură climatică şi litologică, conduc la diversificarea tipului de deplasare de unde şi
rezultatele diferite ale procesului. În acest sens se pot separa mai multe subtipuri de
deplasări lente. (fig. 18)
3.2.1. Deplasările uscate - frecvente în depozitele heterogene din regiunile
deşertice calde. În câmpurile de pietre colţuroase există elemente cu dimensiuni şi
alcătuire mineralogică diferite separate de goluri mai mari sau mici. Variaţiile de
temperatură produc creşteri sau descreşteri de volum care se transmit în presiuni
laterale ce conduc la ruperea stabilităţii. Ca urmare, sub efectul gravitaţiei, pietrele se
reaşează în spaţiile goale în raport de forţa de deplasare impusă de propria greutate.
Elementele grele se afundă în depozit în timp ce acelea mai mici se grupează la partea
superioară. Mişcarea este însoţită şi de o uşoară tocire a muchiilor şi colţurilor
pietrelor. Procesul este stimulat de îndepărtarea elementelor fine, fie prin acţiunea de
spulberare a vântului (deflaţie), fie prin antrenarea lor de către apă la precipitaţiile
rare, dar care au caracter torenţial. Prin îndepărtarea acestora, volumul golurilor
creşte, se accentuează starea de instabilitate şi devine propice tendinţa de deplasare
(cădere) a pietrelor.
3.2.2. Deplasările în depozite prin îngheţ-dezgheţ sunt legate de regiunile
alpine, subpolare şi polare, acolo unde trecerile diurne de la valori termice pozitive la
cele negative sunt frecvente şi unde apa este prezentă. Tensiunile create prin
îngheţarea apei în spaţiile dintre blocuri şi respectiv relaxarea acestora pricinuită de
topirea gheţii, determină instabilitatea grohotişurilor care se vor reaşeza (deplasa) sub
acţiunea gravitaţiei materializată prin propria greutate. Procesul poate fi stimulat fie
prin exercitarea unor presiuni din exterior (prin acumulare, troienirea, unei cantităţi
importante de zăpadă sau căderea unor blocuri dezagregate de la partea superioară a
59