Geomorfologia generala - Profu' de geogra'

3.1.4. Versanţii
- Caracteristici. Tipuri. Versanţii reprezintă suprafeţele înclinate din alcătuirea
reliefului. Au origine diferită dar în marea majoritate a situaţiilor sunt legaţi de
adâncirea râurilor. Evoluţia ulterioară este determinată de procese diferite de cele care
l-au creat.
În funcţie de agentul care le-a dat naştere şi de modul de evoluţie sunt şi
caracteristicile lor de unde şi deosebirea mai multor tipuri (fig. 26).
- Versanţii de vale - sunt suprafeţele create prin acţiunea de adâncire a râurilor,
torenţilor. Cei care aparţin văilor înguste şi recente, se află imediat deasupra albiei
ceea ce face ca influenţa râului asupra evoluţiei lor să fie activă (erodarea bazei
versanţilor conduce la subminare, alunecări etc.). La văile cu o evoluţie de durată între
albia minoră şi ei există albia majoră, terase şi ca urmare, influenţa râului în dinamica
lor se reduce considerabil, uneori total. Aceşti versanţi constituie primul component,
deci cel mai vechi în alcătuirea văii. Au lungime mare, înclinări variate, o formă
(convexă, concavă, dreaptă etc.) care se modifică continuu, dar în ritmuri diferite în
funcţie de o multitudine de factori între care:
• rocile (în cele cu rezistenţă mare - calcare, granite- au pantă accentuată,
sunt drepţi sau convexi; la cei formaţi din roci moi - argile, marne - pantele sunt slabe
şi frecvent concave; când există alternanţe de strate cu rezistenţă diferită, situaţiile
devin mult mai complexe, versanţii sunt alcătuiţi din segmente cu pantă deosebită care
se îmbină în forme variate);
• structura geologică (versanţi cu pantă accentuată şi în trepte atunci
când secţionează capetele de strat şi versanţi cu pantă redusă când coincid cu
suprafaţa stratelor);
• unitatea de relief străbătută de râu (în munţi sunt lungi şi au pante mai
mari, în câmpie sunt scurţi, drepţi şi cu înclinări variate în funcţie de rocă - în loess
abrupţi, în argile, nisipuri slab consolidate - au pante mici);
• stadiu de evoluţie a văii (drepţi la începutul evoluţiei, complexi
ulterior) etc.
- Versanţii de interfluviu - alcătuiesc pantele înclinate care fac racordul între
platourile interfluviilor sau linia de creastă cu diferite trepte ale culmilor secundare.
Se află deasupra versanţilor de vale şi cu unele excepţii sunt mai vechi decât aceştia.
Au rezultat în procesul evoluţiei generale a reliefului regiunii (cei mai extinşi) sau
printr-o dezvoltare locală impusă de o modelare selectivă determinată de diferenţe ca
alcătuire petrografică (alternanţă de strate groase cu rezistenţă diferită; sunt scurţi).
Evoluţia lor este dependentă de modul de asociere al proceselor geomorfologice în
funcţie de caracteristicile climatului (evoluţie prin teşire şi scădere în altitudine în
climat temperat; evoluţie prin pedimentare în climat semiarid etc.).
- Versanţii impuşi de acţiunea agenţilor interni. Mişcările tectonice şi
vulcanismul sunt cele care determină în timp versanţi cu caracteristici specifice. În
lungul liniilor de falie prin ridicarea unor blocuri rezultă versanţi abrupţi sau cu pantă
ridicată ce pot căpăta ulterior prin acţiunea altor agenţi caracteristici aparte. La fel
prin acumulările erupţiilor vulcanice se ajunge la realizarea aparatului vulcanic cu
versanţi specifici. La scară regională mişcările tectonice pot impune bombări sau
coborâri însoţite de modificări nu numai de altitudine, ci şi în configuraţia versanţilor
diferitelor unităţi de relief.
- Versanţi maritimi. Sunt în strânsă dependenţă de acţiunea apei mării,
oceanelor. Se separă versanţi în lungul ţărmului înalt (impus iniţial de tectonică,
vulcanism, alcătuire litologică şi accentuat de abraziune) şi versanţi submerşi între
diferitele suprafeţe cvasiorizontale.
87