Geomorfologia generala - Profu' de geogra'

etragerea sectorului de pe versantul de deasupra. Secţiunea în formă de ''V'' aparţine
eroziunii fluviatile postglaciare. Explicaţia este simplistă întrucât în natură pot
interveni o mulţime de factori care să conducă la multiplicarea formei în trepte
(alternanţa de pachete groase de strate de roci cu rezistenţă diferită, structura
geologică etc.) ce pot fi create prin procese asociate glaciarului (gelivaţia, nivaţia) sau
la simplificarea ei (prezenţa unei mase de gheaţă foarte bogată dintr-o fază glaciară
poate duce la eliminarea multor trepte create anterior, inclusiv de către gheţari cu
volum mai mic ce-au existat în intervalele precedente.
În lungul văilor glaciare (mai ales la cele cu întindere mare) se disting
alternanţe de bazinete depresionare alungite cu fund larg, cu morene şi lacuri glaciare
care alternează cu sectoare înguste în dreptul unor praguri cu diferenţe de nivel de la
mai mulţi zeci de metri la peste o sută metri (pe ele adesea sunt cascade, dar uneori
sunt secţionate de râuri rezultând chei). Această configuraţie este rezultatul eroziunii
glaciare care s-a produs diferit datorită pe de-o parte alcătuirii petrografice deosebite
în lungul văii (bazinetele coincid cu prezenţa unor roci cu rezistenţa mai mică iar
pragurile unor aliniamente de roci dure), iar pe de altă parte acumulării variabile a
gheţii ceea ce face ca în unele sectoare volumul acesteia să fie mai mare, iar altele mai
mic (volumele însemnate rezultate mai ales la confluenţa gheţarilor, au exercitat aici o
eroziune intensă ce-au dus la crearea de bazinete). Praguri apar şi la confluenţa unor
limbi glaciare secundare cu gheaţă puţină cu limba gheţarului principal, întrucât
primele nu pot exercita o adâncire la fel de rapidă ca cea făcută de gheţarul de bază.
Ca urmare, văile gheţarilor adiacenţi capătă înfăţişarea de ''văi suspendate'' deasupra
pragurilor pe care gheaţa se sfarmă în blocuri
Bazinetul depresionar cu poziţia cea mai joasă rezultă prin eroziunea exercitată
de limba glaciară în sectorul frontal; evoluţia limbii cu faze de înaintare şi de retragere
determină nu numai extinderea bazinetului dar şi o morfologie aparte cu morene
frontale, excavaţii lacustre etc.
- Platourile glaciare - se întâlnesc în munţii înalţi care păstrează petece de
suprafeţe de nivelare preglaciare. Ele au dimensiuni mici şi au permis realizarea unei
mase de gheaţă cu grosimi mai reduse care se continuă la exterior prin limbi de gheaţă
scurte ce coborau pe văi. Ca urmare, în afara unei eroziuni slabe pe platou dar diferită
în funcţie de volumul de gheaţă se mai realizează şlefuirea muchiilor versanţilor pe
unde curg limbile de gheaţă. După topirea gheţii, pe platou rămân mici excavaţii cu
ochiuri de apă.
- Custurile (karlingurile) sunt interfluvii de tip ascuţit (creste zimţate cu
versanţi abrupţi) care separă circurile şi uneori văile glaciare. Sunt rezultatul evoluţiei
prin procese de îngheţ-dezgheţ, avalanşe şi prăbuşiri înregistrate pe versanţii situaţi
deasupra gheţarilor. Ca urmare sunt creste individualizate prin intersecţia versanţilor
care s-au retras prin aceste procese.
- Şeile de transfluenţă - reprezintă sectoare joase la nivelul interfluviilor ce
separă gheţarii cu volum deosebit de mare şi prin care gheaţa trece de la unul la
celălalt. Deci, ele suferă o eroziune produsă prin scurgerea gheţii. Sunt frecvente la
gheţarii alpini şi mai ales himalayeni.
- Spinările de berbeci (roches mountonnés) sunt proeminenţe formate din roci
mai dure situate frecvent pe pragurile glaciare ce au suferit o rotunjire determinată de
masa de gheaţă care le acoperă; au profil convex şi sunt grupate.
- Striurile glaciare - se păstrează pe rocile dure ale pragurilor apărând sub
forma unor şenţuleţe mai mult sau mai puţin paralele; au rezultat prin scrijelirea
suprafeţei pragurilor produsă de blocurile de rocă dură conţinute de masa gheţarului
(frecvent rezultă prin smulgerea lor din circ sau fundul văii.
107