Geomorfologia generala - Profu' de geogra'

necesară pentru învingerea rezistenţei frecării şi pentru deplasarea materialelor din
apă.
În prima situaţie (Wc>0) el dispune de energie suplimentară pe care o va
consuma în alte procese mecanice (eroziune), în a doua (Wc= 0) energia pe care o are
în acel loc va fi suficientă doar pentru transportul apei şi materialelor, iar în a treia
(Wc< 0) se va realiza depunerea materialului solid până când se ajunge cel puţin la
situaţia de mijloc. Aceste situaţii se îmbină, alternând atât în profilul longitudinal, cât
şi în cel transversal. În locurile unde are energie suplimentară (pe pante crescute, la
debite ridicate şi viteze mari) se va înregistra eroziune, dar şi încărcarea cu material
dislocat. Aceasta va conduce, imediat în aval, la un consum suplimentar de energie
(pentru transportul aluviunilor) pe fondul general al scăderii ei datorat micşorării
pantei; eroziunea va deveni tot mai redusă (se adaugă noi materiale pe care le cară)
până când într-un loc nemaiexistând energie ea se va anula, râul aici transportând doar
apă şi materialele din amonte. Dacă panta albiei scade, râul nu va mai putea transporta
aluviuni, acestea depunându-se treptat în albie. Aceste situaţii se succed în lungul
râului, dar şi în timp. Astfel, după ploile bogate, când sunt debite crescute râul va avea
energie şi va eroda mai mult sau mai puţin intens; această forţă va scădea treptat
ulterior pentru ca în intervalele secetoase să se realizeze doar transportul apei şi a unei
mici cantităţi de aluviuni.
La fel în profilul transversal al albiei se înregistrează o scădere a vitezei şi
debitului dinspre malul concav (aici sunt maxime, iar eroziunea este activă) spre cel
convex (sunt minime ceea ce duce la acumulare şi un slab transport în suspensie.
Deci, atât spaţial cât şi în timp, situaţiile se succed ceea ce face ca procesele provocate
de scurgerea apei cu aluviuni să aibă un caracter pulsatoriu.
În timp îndelungat însă prin eroziune se produce o diminuare treptată a pantei
longitudinale a albiei râurilor şi desfiinţarea rupturilor de pantă (pragurilor). Această
tendinţă va conduce la scăderea vitezei de curgere şi indirect a energiei globale a
râului urmată, până la anulare, de modificare a puterii de eroziune. Când se va ajunge,
ca pe sectoare întinse, râul să numai aibă energie decât pentru a putea transporta
apa, atunci se consideră că acolo s-a realizat un profil de echilibru morfodinamic
(nici nu erodează nici nu acumulează). Acest stadiu evolutiv este relevat de câteva
caracteristici: pantă longitudinală redusă cu formă larg concavă şi prezenţa unui
strat de aluviuni cu o grosime de 0,5-1,5 m (are rol de tampon între apa râului şi roca
din baza albiei protejând-o la marile viituri când brusc râul capătă putere de eroziune
prin creşterea debitului; apa va disloca un volum de aluviuni pe care-l va transporta în
aval). Evoluţia de lungă durată a râului va reuni sectoarele aflate în echilibru într-un
profil generalizat când acesta va exercita precumpănitor, doar transportul apei şi a
unor cantităţi reduse de aluviuni provenite de pe versanţi. Scoaterea râului din acest
stadiu va fi posibilă prin dobândirea unei energii puternice care nu poate fi realizată
decât fie prin creşterea locală sau pe ansamblu a pantei longitudinale (prin mişcări
epirogenetice pozitive sau coborârea nivelului mării), fie prin creşterea generală a
debitului urmare a unor modificări climatice importante (de la unul secetos la unul
ploios) situaţii care s-au înregistrat de mai multe ori în cuaternar.
Râul se va adânci în albia majoră pe care şi-a realizat-o anterior, aceasta
devenind o treaptă la câţiva metri deasupra (terasă) albiei noi.
5.2. Procesele fluviatile.
Apa râului în deplasarea ei în lungul albiei sub comanda gravitaţiei realizează
trei procese - eroziune, transport şi acumulare, care sunt într-o strânsă dependenţă nu
numai de mărimea locală a potenţialului energetic şi variaţia lui în timp şi spaţiu, ci şi
76