Geomorfologia generala - Profu' de geogra'

- Scoarţa de tip allitic - este întâlnită în regiunile ecuatoriale cu climat cald şi
foarte umed, cu o vegetaţie bogată şi permanentă. În aceste condiţii alterarea este
permanentă şi intensă. Rezultă un depozit argilos (caolin) cu grosimi de mai mulţi
zeci de metri ce conţine dominant oxizi de fier şi aluminiu.
2.3.2. Scoarţa de alterare şi depozitele de pantă
Scoarţele de alterare sunt depozitele care s-au format în loc pe suprafeţele
plate; ca urmare, elementele componente nu suferă decât mişcări individuale lente
(imperceptibile) şi în general pe verticală, ele fiind determinate de variaţii de
temperatură sau umiditate, de crearea unor spaţii reduse în urma circulaţiei apei, prin
tasări ca efect al unor presiuni exterioare.
Versanţii care sunt însumări de suprafeţe cu formă (dreaptă, convexă, concavă)
şi înclinări diferite sunt şi ei acoperiţi de depozite (numite şi depozite de pantă) dar
care au rezultat atât din materiale de provenienţă autohtonă dar mai ales alohtonă.
Deci, în orice punct de pe un versant prin procese de meteorizare, roca din care este
alcătuit acesta este fărâmiţată, alterată. Pe de altă parte aici, prin alte procese (spălarea
în suprafaţă) ajung materiale din sectoare aflate mai sus, inclusiv din scoarţa de
alterare (de pe poduri interfluviale) după cum şi pleacă o anumită cantitate de
materiale spre puncte aflate mai jos. Prin urmare, în orice punct se realizează atât
creşteri alohtone, dar şi pierderi conform relaţiei:
M = (Pm + Pa) - Pd
în care:
M = masa prezentă,
Pm = produse autohtone rezultate din meteorizare
Pa = produse alohtone,
Pd= produse care părăsesc punctul.
Deci, în funcţie de rezultatul acestei relaţii depozitul va exista având grosimi
variabile sau va lipsi (Pd depăşeşte cantitativ prima parte a relaţiei). Pd şi Pa sunt
variabile care depind de mişcarea materialelor impusă de gravitaţie, spălarea în
suprafaţă, vânt etc.
� Mişcarea materialelor se realizează diferit de la un sector la altul în funcţie
de diverşi factori şi condiţii ce pot avea caracter stimulativ sau restrictiv.
Între aceştia mai importanţi sunt:
- factorii interni ce definesc caracteristicile depozitului includ:
• mărimea elementelor care îl alcătuiesc (cele mari, cu greutăţi ridicate
au o mobilitate sporită în raport cu cele mici ca efect al gravitaţiei şi invers când
intervin alţi agenţi precum vântul, pluviodenudarea).
• coeziunea elementelor din depozit sau din rocile de dedesubt (cu cât
este mai mare cu atât posibilitatea deplasării este mai redusă şi invers).
• proprietăţile rocilor din bază sau ale elementelor din depozit (ex.
plasticitatea materialelor argiloase în condiţiile abundenţei apei în depozit favorizează
deplasarea).
• frecarea dintre elementele depozitului sau dintre masa acestuia şi
suprafaţa rocilor pe care se află (creşte de la elementele mici la cele mari, de la cele
uşor rotunjite la cele colţuroase, de la partea superioară a versanţilor către bază etc.).
• mărimea înclinării suprafeţei de versant (mobilitatea materialelor
sporeşte cu cât panta este mai mare);
- factorii externi care exercită direct sau indirect o influenţă asupra depozitului
şi rocilor de sub acesta includ:
47