Geomorfologia generala - Profu' de geogra'

pas înainte prin corelarea tectonicii active cu factorii externi, explică modul de
realizare a unor trepte de denudare şi aplicabilitate în anumite regiuni de pe Glob.
- Teoria pedimentaţiei. A fost concepută la mijlocul sec. XX de către
geomorfologul sud-african L.King (1950, 1954) care şi-a argumentat concepţia prin
cunoaşterea spaţiilor semiaride şi de savană din Africa. Treapta de nivelare care
rezultă (pedimentul) ca şi procesele principale ce o creează (eroziunea în suprafaţa şi
şiroirea date de ploile torenţiale) sunt preluate din concepţia lui Mac Gee (1877); de la
W.M.Davis se întrevăd stadiile de evoluţie, câmpia de eroziune ca formă de relief
finală iar ca rol al tectonicei ridicarea importantă de la început şi reactivările marcate
de ridicări la intervale mari de timp. Elementele principale ale teoriei sale sunt:
• În evoluţia generală a reliefului rolul esenţial revine retragerii
versanţilor fie că aceştia apar la contactul unor munţi cu regiuni joase de câmpie fie
că aparţin văilor; un relief înalt, muntos realizat în condiţiile unei ridicări tectonice
trece în timp îndelungat printr-o evoluţie în care elementul definitoriu în configuraţia
peisajului morfologic îl constituie gradul de fragmentare şi de retragere a versanţilor.
Tinereţii i-ar corespunde relieful înalt cu văi înguste care se adâncesc continuu. Faza
se încheie în momentul în care râurile ating un profil echilibrat ceea ce exclude în
continuare adâncirea acestora. Începe un stadiu nou în care pe prim plan se află
evoluţia rapidă a versanţilor prin diverse procese (la partea superioară şiroire, spălare,
alunecări iar către bază acţiunea intensă a apei concentrată în pânze sheet-flood). Ca
urmare, rezultă prin retragerea versanţilor la baza lor o suprafaţă de eroziune
(pediment) a cărei înclinare deşi mică (sub 10 0 ) este suficientă pentru a asigura
îndepărtarea de către sheet-flood a materialelor provenite de sus. În acest mod, în
timp, interfluviile se îngustează iar pedimentele se unesc căpătând o extindere mare.
Când versanţii interfluviilor, opuşi ca poziţie, se intersectează, se înregistrează şi
scăderea în altitudine a lor şi transformarea în martori de eroziune (inselberguri).
Reducerea până aproape la nivelare a acestora consemnează finalul evoluţiei căreia
morfologic îi corespunde o câmpie de eroziune numită „pediplenă”.
• Pe parcursul retragerii versanţilor şi dezvoltării pedimentelor ca
suprafaţă de eroziune, la exteriorul acestora se acumulează materiale sub formă de
pânze suprapuse ce pot fi corelate cu faze din dezvoltarea pedimentelor.
• Posibilitatea dezvoltării mai multor generaţii de pedimente sau
pediplene în condiţiile în care pe parcursul evoluţiei survin mişcări de ridicare
generale. În acest mod s-ar explica existenţa mai multor pediplene etajate în Africa
dar şi în alte regiuni de pe Glob.
În acest fel teoria elaborată de L.King poate fi considerată o varietate mai
nouă a celei davisiene (ca evoluţie ciclică) în care punctele forte sunt evoluţia laterală
a versanţilor cu generarea unei suprafeţe de echilibru la bază (pedimentele), rolul
proceselor legate de prezenţa apei (mai ales precipitaţii torenţiale), ridicările
sacadate cu faze cu intensitate mai mare, finalitatea evoluţiei sub formă de pediplene.
Neacordând o însemnătate prea mare condiţiile climatice (acestea pot influenţa doar
regimul de manifestare al proceselor din segmentele separate pe verticala versanţilor)
L.King consideră că modul de evoluţie este valabil pentru orice regiune de pe Glob
unde apa acţionează sub diferite modalităţi de scurgere.
- Teoria nivelelor geomorfologice elaborată de K.K. Marcov (1948, 1957) este
o sinteză a concepţiilor de la finele sec. XIX şi prima parte a sec. XX. Ideea de bază
este că evoluţia generală a reliefului se realizează în condiţiile interacţiunii
permanente a agenţilor interni şi a celor externi primele determinând denivelări iar
celelalte caută să le aplatizeze (dau reliefuri în cadrul unor nivele geomorfologice).
Desfăşurarea şi mai ales intensitatea acţiunii agenţilor externi se realizează deosebit în
210