Geomorfologia generala - Profu' de geogra'

geologice vechi (ex. în Europa de vest). Vulcanism activ se produce în ariile de
convergenţă a plăcilor (Cercul de foc Pacific, Marea Caraibilor, Indonezia, bazinul
Mediteranei iar în trecut centrul şi estul Europei). Pentru cel impus de „zonele
fierbinţi” exemplele de manifestări actuale şi recente (vezi D.Rădulescu 1976) sunt
legate de Oc. Pacific (mai multe aliniamente de insule vulcanice şi munţi vulcanici
submerşi-Hawai-Midway-Kamciatka; Arh. Marshall – Gilbert Samoa; Touamotou –
ins. Paştelui), placa africană (din golful Guineea-Camerun-bazinul Ciad-Tibesti cu
vulcani vechi şi recenţi), Europa centrală (Eifel-valea Rinului-Boemia-Silezia cu
activităţi în neozoic) etc. (fig. 48)
3.2.2. Manifestările eruptive. Deşi au forme diverse exprimate atât prin
intensitate, durată şi rezultate, totuşi pot fi reduse la câteva tipuri ce au ca modele unii
vulcani analizaţi în detaliu în ultimile secole. Prin sinteză manifestările pot fi în
spaţiul continental dar şi în cel oceanic, apoi lente (îndeosebi când erupţiile se produc
cu lave bazice) şi violente explozive (când acestea sunt legate de lave acide). Prin
combinarea în timp a unor elemente (manifestarea, lavele emise, forma rezultată etc.)
rezultă câteva tipuri.
- Manifestările vulcanice cu lave dominant bazice. Ele au (D.Rădulescu,
1976) o fluiditate mai mare ce determină viteze de curgere ridicată (6-7 km/oră) o
răspândire spaţială însemnată şi crearea unor forme de relief de tipul platourilor şi
depresiunilor de explozii sau de implozie. Se disting două tipuri importante:
• Tipul hawaian – separat prin analiza vulcanilor din arhipelagul Hawai
(Kilauea, Mauna Loa, Mauna Kea etc.). Se caracterizează prin erupţii de lave
bazaltice fluide dar uneori explozive (dau aşa numitele fântâni, jerbe de lavă),
acumulări bogate de lavă (lacuri) în unele depresiuni cu durată variabilă, rezultă
aparate vulcanice extinse în care se impun platouri (rezultate prin consolidarea
pânzelor de lavă cu pante mici, conuri scunde de produse vulcanice rezultate prin
explozii (zgură) şi cratere largi din care curg şuvoaie de lavă şi se elimină gaze, vapori
de apă etc. (fig. 47)
• Tipul islandez specific unor vulcani din insule aflate în zonele de rift
între care şi cei din Islanda. Lava bazaltică foarte fluidă iese prin mai multe locuri
înşirate în lungul unor fracturi profunde ale scoarţei şi se împrăştie pe distanţe mari
creând platouri. Se pot forma şi conuri cu dimensiuni reduse care sunt acoperite de noi
pânze de lavă. În multe lucrări acest tip de erupţie este asociat şi cu procesul de
consolidare a lavei sub calota de gheaţă de pe insulă. În această situaţie o parte din
gheaţă se topeşte iar solidificarea lavei se face într-un mediu cu apă şi vapori. Rezultă
monticoli cu partea superioară plan convexă şi versanţi relativ abrupţi alcătuiţi din
pilow-lavă.
- Manifestări vulcanice cu lave dominant acide, frecvent andezite, dacite,
riolite. Deplasarea acesteia pe coşul vulcanic se realizează încet ceea ce conduce la
consolidarea parţială sau totală a lavei relativ rapid pe aceasta sau la exterior.
Acumularea de gaze sub presiunea la baza materialului solidificat determină
sfărâmarea lui şi expulzarea de materie fierbinte formată din produse solide, lichide şi
mai ales gazoase cu temperaturi care uneori depăşesc mai multe sute de grade.
Rezultă corpuri vulcanice cu formă, altitudine şi structură variată. Se pot separa
câteva tipuri:
• Tipul vulcanian – caracterizat pe baza analizei aparatului Vulcano din
arhipelagul Lipari din nordul Siciliei. Procesele specifice sunt – erupţii repetate de
lave andezitice, formarea de cruste subţiri de materie solidificată ce este expulzată
prin explozii provocate de gazele aflate sub presiune în coşul aparatului. În urma
acestora rezultă blocuri, cenuşă şi lave care se acumulează pe flancurile aparatului
165