Geomorfologia generala - Profu' de geogra'

- Energia antropică capătă o însemnătate tot mai mare pe măsura evoluţiei
gândirii umane. S-a trecut de la forţa manuală dirijată de energia fizică a omului (la
realizarea de excavaţii, nivelări, construcţii etc.) la forţe dirijate mecanic, electronic în
conformitate cu programe gândite de oameni, unele spre binele comunităţii (baraje,
terasări, canale etc.) altele spre râul acesteia (cele legate îndeosebi de războaie unde în
ultimele decenii s-a ajuns la utilizarea energiei nucleare). Indiferent de situaţie, prin
ceea ce oamenii fac, se ajunge la modificări însemnate pe plan local sau regional ale
condiţiilor de mediu începând cu schimbări ale formelor de relief naturale şi realizarea
altora antropice.
- Energii de natură planetară sunt dependente de mişcările Pământului
(îndeosebi de rotaţie) şi de atracţia pe care o exercită asupra lui Luna şi Soarele. În
prima situaţie se naşte forţa lui Coriolis care accentuează deplasarea spre dreapta în
emisfera nordică şi spre stânga în cea sudică a curenţilor de aer, apă etc. cu unele
consecinţe şi în dinamica modelării reliefului.
- Atracţia exercitată de Lună şi Soare se materializează în producerea mareei
terestre şi oceanice. Cele din urmă conduc la dezvoltarea fluxului şi refluxului apelor
oceanice cu consecinţe locale directe în schimbări în fâşia litorală (mai ales la gurile
fluviilor) şi a valului de flux planetar care se propagă în sens invers rotaţiei pe care o
frânează având consecinţe micşorarea vitezei, schimbarea extrem de lentă a formei
Pământului (diminuarea turtirii).
8. Agenţi, procese, raporturile dintre ele.
În crearea reliefului se confruntă diverşi factori, stadiul la care se ajunge la un
moment dat în ansamblul relaţiilor care se stabilesc între aceştia reflectându-se în
formele de relief rezultate. În Geomorfologie factorii sunt numiţi agenţi. Ei fie că îşi
consumă energia pe care o au pentru crearea unor forme de relief, fie că prin
proprietăţile fizice, chimice, de alcătuire etc., influenţează geneza, evoluţia şi în final
caracteristicile reliefului. De aici, o primă gruparea în agenţi morfogenetici sau activi
(creatori de relief), între care apele curgătoare, vântul, gheţarii, apa mării etc. şi
agenţii pasivi, cei care dirijează (influenţează) actele generării şi evoluţiei efectuate de
primii. (roca, structuri geologice etc.).
8.1. Agenţii activi în funcţie de locul unde acţionează asupra scoarţei şi
creează forme de relief, se divid în alte două grupări-interni şi externi.
� Agenţii interni (endogeni) acţionează la diferite niveluri din scoarţă în
sectoarele unde este concentrată energia tectonică, seismică vulcanică sau de altă
natură. Acţiunile lor sunt deosebite, atât ca întindere spaţială, cât şi ca interval de
manifestare dar ceea ce le este comun este exercitarea acţiunii asupra părţii exterioare
a scoarţei însoţită de crearea de forme de relief specifice. Ei se corelează în sistemul
dezvoltării şi evoluţiei plăcilor. (fig. 7)
- Mişcările orogenetice în perioade de zeci şi sute de milioane de ani dezvoltă
cutări ale unei mase însemnate de roci sedimentare, metamorfice însoţite de crearea de
cordiliere, fose şi în final lanţuri de munţi (ex. mişcările hercinice, alpine etc.)
- Mişcările epirogenetice se produc pe spaţii mai reduse şi dau ridicări sau
coborâri ale unor spaţii continentale dar şi a lanţurilor de munţi unde se îmbină cu
orogenia constituind finalizarea consumului energiei tectonice. Prin ridicarea
regiunilor litorale (epirogenie pozitivă) uscatul se extinde, iar prin coborârea acestora
(epirogenie negativă) se micşorează.
- Mişcarea topiturilor magmatice este însoţită mai întâi la scară globală de
deplasarea plăcilor, creşterea lor în zonele de rift şi micşorarea în cele de subducţie,
pe când la nivel regional, local de dezvoltarea pe de-o parte a unor vulcani sau lanţuri
25