Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

O istorie a Europei Nordice şi Baltice. De la epoca naŃionalismului la Războiul Rece
o dată la cinci ani 300 de delegaŃi), al unei adunări reprezentative şi unui secretariat al
comitetului executiv. În 1899 a fost organizată în acelaşi spirit şi AsociaŃia NaŃională
Cooperatistă 179 .
În Suedia clasele privilegiate şi-au dat mâna cu coroana pentru a rezista presiunii
clasei muncitoare pentru reformă constituŃională. În august 1909 s-a desfăşurat greva
generală la care au participat 300.000 de muncitori, membri ai ConfederaŃiei Suedeze
a Sindicatelor. Greva a fost înfrântă. Muncitorii au început să-şi pună tot mai mult
încrederea în scrutinul electoral şi în Partidul Liberal al lui Karl Staaff.
La începutul sec. al XX-lea prima cameră a Parlamentului suedez era dominată în
întregime de conservatorii care erau preocupaŃi în principal de problema norvegiană.
Stânga şi mişcarea sindicală s-a alăturat liberalilor pentru a face presiuni asupra
conservatorilor.
În Suedia, între 1900 şi 1920 au existat două zone de conflict: arena parlamentară
şi fabrica. Staff considera că existenŃa unei diviziuni de putere între cele două camere
ale Parlamentului, care aveau o compoziŃie şi interese diferite, constituia un neajuns
al sistemului politic suedez. Între 1905 - 1906 liberalii lui Staaff au fost la guvernare,
însă aceştia au fost curând înlocuiŃi de conservatorii lui Arvid Lindman (fost ofiŃer de
marină). În 1909 Lindmann a introdus reprezentarea proporŃională şi a lărgit corpul
electoral. S-a menŃinut la putere până în octombrie 1911 când la guvernare a revenit
Staaff.
Staaff a guvernat cu ajutorul social-democraŃilor. Social-democraŃii deveneau tot
mai încrezători datorită susŃinerii crescânde venite din rândul comunităŃii, experienŃei
parlamentare şi disciplinei de partid. Staaff a luptat împotriva coroanei şi a primei
camere în chestiuni precum dezarmarea şi conscripŃia. Liberalii au întâmpinat şi
destulă opoziŃie la adresa politicii lor. Fermierii au condus o demonstraŃie ostilă
liberalilor: “Cu Dumnezeu şi poporul suedez, pentru rege şi patrie”. Regele i-a
întâmpinat cu căldură pe demonstranŃi în curtea Palatului Regal, în ciuda opoziŃiei
guvernului. S-a declanşat o criză între monarh şi guvern. Patru zile de la demonstraŃie
(10 februarie 1914), guvernul a demisionat. Staaff şi liberalii erau conştienŃi de criza
din relaŃiile internaŃionale şi ar fi preferat o politică de reînarmare dar făcuseră
promisiuni electorale contrare 180 .
În toamna anului 1914 fiecare dintre statele scandinave a încercat să-şi păstreze
neutralitatea. Norvegienii se considerau a fi în siguranŃă atâta vreme cât Marea
Britanie controla mările dar se aşteptau ca o mare bătălie navală să fie declanşată în
apropierea coastei lor. Suedezii sperau că germanii vor câştiga războiul şi, chiar mai
mult, că ruşii îl vor pierde. Numai un grup restrâns de suedezi aspirau deocamdată la
salvarea Finlandei din braŃele Rusiei. Suedia şi Norvegia aveau o poziŃie comună în
privinŃa războiului. La 8 august guvernele celor două Ńări au dat publicităŃii o
declaraŃie comună prin care-şi anunŃau intenŃia fermă de a menŃine neutralitatea
regatelor lor în relaŃia cu toate puterile beligerante. În decembrie, a urmat o întâlnire a
celor trei regi scandinavi la Malmö. Când ei s-au întâlnit din nou la Oslo, trei ani mai
179 Tony Griffiths, op.cit., p. 69.
180 Tony Griffiths, op.cit., p. 118.
101