Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...
Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...
Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
O istorie a Europei Nordice şi <strong>Baltic</strong>e. De la epoca naŃionalismului la Războiul Rece<br />
Lituanienii au reuşit să înveŃe rapid arta diplomaŃiei şi au ştiut să se folosească de<br />
rivalităŃile dinastice din Germania pentru a se opune anexionismului german. În iulie<br />
1918 aripa conservatoare din Taryba l-a proclamat pe ducele catolic Wilhelm von<br />
Urach 199 ca rege al Lituaniei. Acesta urma să adopte numele de Mindaugas al II-lea.<br />
Deznodământul războiului a făcut, ca şi în cazul Finl<strong>and</strong>ei, această soluŃie desuetă. În<br />
noiembrie 1918 Taryba a ab<strong>and</strong>onat experimentul monarhic şi s-a întors la ideea unei<br />
constituŃii monarhice. La data de 5 noiembrie Taryba l-a numit ca prim ministru pe<br />
Augustinas Voldemaras. Noul guvern şi-a început activitatea în chiar ziua capitulării<br />
Germaniei. Deja la 2 noiembrie Taryba a adoptat o ConstituŃie provizorie care dădea<br />
puterea executivă prezidiului Tarybei (preşedinte Antanas Smetona) şi cabinetului de<br />
miniştri, în vreme ce îşi rezerva sieşi puterea legislativă.<br />
După ce la 13 noiembrie sovieticii au anulat tratatul de la Brest-Litovsk, Stalin<br />
le-a ordonat bolşevicilor lituanieni să <strong>for</strong>meze un guvern comunist lituanian. La 8<br />
decembrie a fost <strong>for</strong>mat un guvern revoluŃionar lituanian provizoriu condus de Vincas<br />
Kapsukas. La 16 decembrie printr-un manifest a fost proclamat regimul sovietic din<br />
Lituania. Pentru a lupta împotriva sovieticilor, la ordinele lui Voldemaras, la 23<br />
noiembrie a luat naştere o armată naŃională lituaniană care cuprindea soldaŃi şi ofiŃeri<br />
întorşi din Rusia. O lună mai târziu, în condiŃiile apropierii Armatei Roşii de Vilnius,<br />
Smetona şi Voldemaras au plecat în Germania pentru a obŃine ajutor financiar.<br />
Mykolas Sleževičius şi-a asumat şefia guvernului şi a cerut tuturor cetăŃenilor să<br />
apere guvernul. Sediul acestuia a fost mutat la Kaunas. Armata Roşie a reuşit totuşi să<br />
ocupe Vilniusul la 5 ianuarie 1919. În februarie 1919 bolşevicii au proclamat<br />
Republica Sovietică Lituania-Belarus (Litbel). Lituanienii au reuşit să convingă cinci<br />
batalioane germane, îngrijorate de avansul sovietic spre Prusia Orientală, să-şi<br />
înceteze retragerea şi să se alăture e<strong>for</strong>tului de război lituanian. În aprilie 1919<br />
lituanienii aveau sub arme circa 5-6.000 de oameni 200 . Lituanienii au obŃinut victorii<br />
în războiul cu bolşevicii în vara anului 1919. În august Armata Roşie a ab<strong>and</strong>onat şi<br />
ultimul oraş aflat sub ocupaŃie. La 11 septembrie guvernul sovietic s-a oferit să<br />
negocieze cu Lituania un tratat de pace. În aceeaşi lună Marea Britanie a recunoscut<br />
de facto guvernul lituanian.<br />
Între timp, Lituania se afla în conflict cu Polonia, care în aprilie 1919 capturase<br />
Vilniusul de la Armata Roşie. Armata Roşie a ocupat din nou Vilniusul la 14 iulie şi,<br />
abil, l-a cedat Lituaniei, în scopul de a sădi şi mai adânc sămânŃa discordiei între<br />
polonezi şi lituanieni.<br />
Estonia<br />
Odată cu căderea regimului Ńarist, şi estonienii au început să întreprindă demersuri<br />
în direcŃia autonomiei politice. Elita intelectuală estoniană, incluzându-l pe Jaan<br />
Tõnisson, a desfăşurat în luna martie un lobby intensiv în sensul unei reorganizări a<br />
administraŃiei estoniene şi a mecanismelor de adoptare a deciziei politice.<br />
199<br />
Wilhelm von Urach era rudă a regelui Würtembergului, şi fusese recom<strong>and</strong>at de Mathias Erzberger, liderul<br />
partidului catolic german, Alfonsas Eidintas, Vytautas Žalis, Alfred Erich Senn, op.cit., p. 31.<br />
200<br />
Ibidem, p. 34-36.<br />
113