Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

O istorie a Europei Nordice şi Baltice. De la epoca naŃionalismului la Războiul Rece
fie evacuaŃi în alte zone, colonişti germani urmând să le ia locul. Pe termen scurt,
orice mişcare de recâştigare a independenŃei a fost oprită de germani. Grupurile
armate au fost dizolvate, iar guvernul provizoriu al Lituaniei lichidat. Orice fel de
acŃiune politică a fost interzisă. Răspunsul la memorandumurile de independenŃă
trimise la Berlin a fost negativ.
Sub jurisdicŃia Ministerului pentru Orient al Germaniei, un Comisariat de Stat
(Reichskomissariat), OSTLAND, urma să supervizeze situaŃia din łările baltice şi
Bielorusia. Acesta a fost condus de comisarul de stat H. Lohse, care rezida în Riga.
Ostlandul a fost împărŃit în patru Comisariate Generale (Generalbezirk). A. Renteln a
fost numit comisar general în Lituania, O. Drechsler în Letonia şi K. Litzman în
Estonia. Teritoriile comisariatelor generale au fost împărŃite în districte, supervizate
de ofiŃeri germani. Guvernarea locală era asigurată de civili, iar structurile sale erau
cele din perioada independenŃei.
Germanii au înŃeles însă repede că este greu să guverneze fără colaborarea
localnicilor. Acesta este motivul pentru care au fost create, pe lângă comisariate,
instituŃii compuse din localnici: Directoratul General în Letonia, “Autoguvernarea” în
Estonia. Colonizarea germană nu a avut timpul fizic necesar pentru a putea fi dusă la
bun sfârşit. Numai în Lituania au fost aşezate 6.000 de familii din Germania.
Proprietatea privată naŃionalizată de sovietici a fost declarată pradă de război
germană, reforma agrară a fost stopată, dar numai în 1943-1944 s-a realizat
retrocedarea pământurilor foştilor proprietari. Regimul de muncă forŃată în Germania
a venit ca o nouă plagă pentru popoarele baltice: 75.000 de lituanieni şi 25.000 de
letoni au suferit acest regim. Limba germană a fost declarată limbă oficială a acestor
zone, iar naŃional-socialismul a luat locul comunismului ca ideologie oficială.
Portretele lui Stalin au fost date jos, fiind înlocuite cu cele ale lui Hitler, iar steagul cu
secera şi ciocanul a fost schimbat cu simbolul zvasticii. Pe durata ocupaŃiei germane,
5.000 de estonieni, 18.000 de letoni şi 50.000 de lituanieni au fost evacuaŃi. Pentru
populaŃia evreiască au fost organizate ghetouri în Letonia şi Lituania. Mai întâi au
fost exterminaŃi aproape toŃi evreii şi Ńiganii din Estonia - prima Ńară declarată în
ianuarie 1942 “eliberată” de elementele evreieşti; în Letonia 70.000 (71% din total),
iar în Lituania 200.000 (90%) din evreii locali au fost executaŃi.
Au fost formate, de asemenea, divizii baltice care au luptat în armata germană
împotriva sovieticilor, inclusiv divizii SS - a 15-a şi a 19-a letonă, a 20-a divizie
estoniană.
În ianuarie 1944, trupele germane, urmărite de Armata Roşie, s-au retras în
Estonia 680 . Armata Roşie a ajuns la Narva pe 2 februarie, dar accesul mai departe i-a
fost stopat până la sfârşitul lunii iunie, cu puternicul concurs al diviziilor estoniene.
Armata Roşie a reuşit însă să cucerească Vilniusul pe 13 iulie, Narva pe 25 iulie, sudestul
Estoniei cu oraşul Tartu, un pic mai târziu. Un nou atac, în septembrie, a făcut
ca Armata Roşie să ocupe Tallinnul, iar Riga a fost capturată pe 13 octombrie. Bătălia
pentru Klaipeda a durat însă până în ianuarie 1945.
680
Peter Calvocoressi, Europa de la Bismarck la Gorbaciov, Ed. Polirom, Iaşi, 2003 (traducere Lucian
Leuştean după ediŃia I-a publicată în 1991), p. 71.
281