Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

Silviu Miloiu
multe naŃiuni au aspirat să transforme arealul Mării Baltice în mare nostrum. Danezii,
suedezii, ruşii şi germanii chiar au reuşit acest lucru pentru intervale mai lungi sau
mai scurte 32 .
Vikingii au parcurs Marea Baltică, parcurgând apoi râurile interne europene, pe
care au ajuns până în regiunile arabe, în Rusia, pe care au şi fondat-o, şi apoi, via
Marea Neagră, la Constantinopol. În această perioadă insula Gotland, situată pe
drumul dintre Suedia şi Ńărmurile estice ale Balticii, a devenit un port comercial
bogat. Ambra sau chihlimbarul au constituit una dintre bogăŃiile cele mai mari ale
regiunii Mării Baltice. În special coasta actuală a Lituaniei şi Kaliningradului au fost
bogate în ambră. Schimburile comerciale vizând ambra au legat regiunea Mării
Baltice cu regiuni îndepărtate geografic din Europa, inclusiv cu Marea Neagră şi
spaŃiul românesc.
Însă ceea ce a făcut din Marea Baltică o zonă definitorie a Europei Nordice a fost
posibilitatea oferită populaŃiilor care locuiau împrejurul ei de a transporta bunuri şi de
a se deplasa într-o zonă puŃin propice transportului terestru pe distanŃe lungi.
Controlul coastelor şi a porturilor acesteia au devenit motivaŃii ale luptei dintre
puterile din regiune. Danezii au avut ca atu principal controlul navigaŃiei desfăşurate
prin strâmtorile dintre Danemarca 33 şi Suedia. Danemarca şi-a creat de şi menŃinut
astfel un regat insular din secolul al XIII-lea până în secolul al XVII-lea. Regatul
pornea de la Peninsula Jutlanda până la Golful Riga 34 . La rândul lor, germanii au
reuşit să obŃină controlul asupra unei părŃi din Estonia de astăzi (apoi asupra întregii
Estonii) şi a Letoniei. Aceste Ńinuturi deŃineau controlul strategic asupra drumurilor
comerciale care duceau la est, spre Rusia, Constantinopol, Orientul Mijlociu şi
Drumul Mătăsii. De aceea, deŃinerea acestor zone reprezenta o sursă de putere şi
bogăŃie.
Routhledge, London and New York, 2000; Henryk Zins, England and the Baltic in the Elizabethan Era,
Manchester University Press, Manchester, 1972; Régis Boyer, Islanda medievală, Ed. All, Bucureşti, 2002;
vezi şi comunicarea Dr. Merja-Liisa Hinkkanen, The Maritime Baltic World in the 19th Century: A Case of
Mono- or Multiculturality?, susŃinută la “The Baltic World as a Multicultural Space. 5th Conference on
Baltic Studies in Europe, 5-7 June 2003”.
32 Vezi R.C. Andersen, Naval Wars in the Baltic, Robert Stockwell Ltd., London, 1910; Mikko Viitsalo şi Bo
Osterlund, The Baltic - Sea of Changes, National Defence Colledge, Helsinki, 1996.
33 Controlul Danemarcei asupra strâmtorilor de pătrundere dinspre Marea Nordului în Marea Baltică era
considerat un factor semnificativ de către dipomaŃia britanică în timpul ConferinŃei de Pace de la Paris din
1919. De altfel, aceste strâmtori fuseseră minate în timpul Marelui Război, făcând aproape imposibilă
trecerea flotei aliate în Marea Baltică. Într-un memorandum datat 20 ianuarie 1919 britanicii propuneau
recunoaşterea caracterului acestor strâmtori ca ape navigabile internaŃionale după modelul strâmtorilor Bosfor
şi Dardanele, vezi British Documents on Foreign Affaires (B.D.F.A.): reports and papers from the Foreign
Office confidential print, Part II: From the First to the Second World War, Series F, Europe, 1919-1939, vol.
59, Scandinavia and Baltic States, January 1919 - December 1922, John Hiden and Patrick Salmon (editori),
University Publications of America, 1996, p. 2-3 (Political Section, British Delegation, Paris, January 20,
1919).
34 David Kirby şi Merja-Liisa Hinkkanen, op.cit., p. 111.
24