Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

O istorie a Europei Nordice şi Baltice. De la epoca naŃionalismului la Războiul Rece
limbile engleză, germană, rusă şi chineză. A fost instructor în armata imperială
chineză. În 1918 l-a vizitat pe TroŃki. La 8 octombrie 1920 i s-a ordonat să meargă în
calitatea de ataşat militar şi secretar de legaŃie la Helsinki, pentru a-l ajuta pe Nansen
la repatrierea victimelor exilate ale revoluŃiei ruse. În 1923 a lucrat în Bulgaria pentru
a ajuta la repatrierea refugiaŃilor ruşi. În 1929 a devenit secretar la LegaŃia din
Moscova până la restabilirea relaŃiilor diplomatice dintre Anglia şi Rusia. La
Moscova a petrecut doi ani şi jumătate. Ca urmare a experienŃei sale ruseşti, a scris o
carte intitulată “Rusia şi noi înşine”. S-a alăturat Ligii Patriotice. La moartea lui
Nansen, în mai 1930, a publicat un scurt articol în “Tidens Tegn” în care aborda
chestiunea eliberării Norvegiei din războiul de clasă şi politicile de partid propunând
ca idealuri renaşterea şi unificarea naŃională. Ca ministru al apărării, Quisling şi-a
concentrat eforturile asupra promovării unei forŃe care să poată fi folosită împotriva
adversarilor interni: Leidangen. Quisling a acuzat opoziŃia laburistă din Storting de
trădare. Laburiştii au reacŃionat dur, mai cu seamă că - amintind de tânărul caporal
Adolf Hitler în timpul puciului bolşevic din Bavaria - Quisling îşi oferise în van
serviciile laburiştilor, în 1924 - 1925, ca organizator al Gărzilor Roşii.
Guvernul agrarian a format o nouă poliŃie a statului, precum şi condiŃii pentru
administrarea cât mai strictă a ajutoarelor sociale. Rezultatul politicilor agrariene şi
acŃiunilor lui Quisling a fost o intensificare a luptei de clasă. În 1931 s-a înregistrat un
conflict industrial de mare amploare la cheiurile de la Menstad, în Telemark, unde
poliŃia s-a dovedit neputincioasă în protejarea spărgătorilor de grevă în faŃa
muncitorilor înfuriaŃi. Însă cea mai dificilă situaŃie a avut de înfruntat guvernul din
partea proprietarilor care au creat organizaŃii denumite “Sprijin în Criza Rurală”
menite să prevină vânzarea la licitaŃie a fermelor. Numărul total de membri al acestor
organizaŃii a ajuns la circa 10.000 spre sfârşitul crizei economice.
În martie 1933 refuzul agrarienilor de a spori cheltuielile publice a dus la
formarea celui de-al treilea guvern Mowinckel. Cabinetul Partidului Stângii a
promovat un program de lucrări publice pentru a diminua şomajul, precum şi o
politică mai favorabilă adversarilor săi de stânga.
Acesta este momentul în care Vidkun Quisling a propus pentru prima dată, într-un
articol publicat în ziarul agrarian “Nationen”, soluŃia unei dictaturi. Quisling îi
îndemna pe liderii agrarieni să preia iniŃiativa formării unui bloc naŃional în acest
scop. La 16 mai 1933 Quisling şi-a lansat propriul partid politic, intitulat Nasjonal
Samling (Partidul UnităŃii NaŃionale), printr-un articol publicat în “Tidens Tegn” şi un
discurs susŃinut la Eidsvoll. Noul partid exprima sentimente naŃionaliste şi o
promisiune vagă de a sfârşi criza economică. Ideologia a împrumutat-o de la naŃionalsocialişti.
De altfel, Hitler i-a inclus pe norvegieni în rândurile rasei superioare. În
perioada interbelică, sub conducerea lui Vidkun Quisling, în Norvegia, a apărut o
reŃea subterană de simpatizanŃi ai Germaniei. Nasjonal Samling a fost departe de
succesul aşteptat de dreapta radicală la momentul formării sale. Nici măcar radicala
Ligă Patriotică, fondată de Nansen, care nu ezitase să-i considere pe Hitler şi
Mussolini drept candidaŃi ai premiului Nobel pentru pace, nu i-a acordat susŃinerea sa.
În alegerile din octombrie 1933 Nasjonal Samling a obŃinut numai 2,2% din voturi
161