Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

Silviu Miloiu
Finlanda - monarhie sub egida Germaniei sau republică proaliată?
Când Finlanda şi-a declarat independenŃa, Eduskunta nu a abrogat constituŃia
monarhică din 1772 care, în concepŃia finlandeză, rămăsese în vigoare în perioada de
autonomie. Finlanda era încă o monarhie în concepŃia unora dintre partidele de
dreapta. Eduskunta s-a întrunit din nou pe 15 mai 1918 cu doar 84 de delegaŃi. Circa
40 de membrii ai Eduskuntei se refugiaseră în Rusia, iar 50 au fost luaŃi în custodie de
albi. 5 au fost executaŃi imediat. P.S.D. era reprezentat doar de un delegat, mai târziu
de încă doi. Eduskunta a funcŃionat în această formulă din mai 1918 până în februarie
1919. La mijlocul lunii mai Eduskunta i-a oferit temporar puterea supremă lui
Svinhufvud, care a devenit regent al Finlandei. Cea mai importantă decizie adoptată
de acest legislativ a fost legea care permitea Ńăranilor care munceau în arendă anumite
pământuri să le cumpere la valoarea din 1914, ceea ce reprezenta doar 10% din
valoarea lor reală în anul 1918. Rezultatul acestei măsuri a fost crearea a circa
123.000 de noi ferme în Finlanda 266 .
Deoarece opinia dominantă a grupărilor burgheze din Finlanda era că Germania
va câştiga războiul, finlandezii s-au grăbit să câştige încrederea şi simpatia viitorilor
stăpâni ai continentului. Una dintre măsurile avute în vedere a fost aceea de a alege
un prinŃ german ca rege al Finlandei. Regentul a început să pregătească cu generalul
von der Goltz o alianŃă militară. Senatul a cerut germanilor ajutor în organizarea
armatei sale. Mannerheim a observat direcŃia greşită în care se îndrepta Finlanda şi a
demisionat din fruntea armatei Ńării sale. Circa 100 de ofiŃeri germani au venit să ia
parte la organizarea forŃelor armate finlandeze. Comanda noii forŃe a fost iniŃial
împărŃită între un ofiŃer german, colonelul von Redern, şi unul finlandez, colonelul
N.G. Procopé. În august Redern a obŃinut control deplin asupra acestei forŃe 267 .
În august 1918 au început la Berlin convorbiri de pace între Finlanda şi Rusia
Sovietică pentru a discuta chestiunea Kareliei răsăritene şi a Petsamo. După trei
săptămâni, convorbirile s-au sfârşit printr-un eşec. La sfârşitul lunii august, un
batalion finlandez de grăniceri a trecut frontiera cu Rusia în Karelia estică şi a ajuns
până la Repola, unde locuitorii deciseseră să se alăture Finlandei. La începutul
primăverii, o expediŃie de voluntari din nordul Finlandei a fost înarmată pentru a
prelua Petsamo. Finlandezii au întâlnit trupele britanice din Murmansk şi s-au retras.
ExpediŃii similare au fost trimise din Finlanda în Karelia rusească.
Britanicii au susŃinut toate acŃiunile militare îndreptate împotriva Germaniei 268 . În
vara anului 1918 ei şi-au întărit efectivele militare din Murmansk pentru a-i ajuta pe
albi împotriva roşiilor care făcuseră pace cu germanii. Britanicii au dorit să blocheze
invadarea nord-vestului Rusiei de către Germania şi Finlanda albă. La începutul verii
anului 1918, britanicii au format Legiunea Murmansk a Roşiilor Finlandezi. Aceasta
era alcătuită din finlandezi care părăsiseră Finlanda după războiul civil. Oskari Tokoi
266
Ibidem, p. 121-122.
267
Juhani Paasivirta, Finland and Europe. The Early..., p. 153.
268
Marea Britanie a continuat să fie foarte influentă în regiunea baltică de la sfârşitul anului 1918 până la al
doilea război mondial, vezi Eino Lyytinen, Finland in British Politics in the First World War, Suomalainen
Tiedeakademia, Helsinki, 1980, p. 4.
134