Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

Silviu Miloiu
Dieta Stărilor a fost convocată la Porvoo în martie 1809. łarul se grăbise să
convoace această instituŃie înaintea terminării războiului cu Suedia. DelegaŃii au fost
aleşi pe baza constituŃiei suedeze. Un delegat al clerului a fost ales din Insulele Åland,
ocupate după convocarea adunării. Dieta de la Porvoo era diferită de cele anterioare
în compoziŃia şi natura sa. Era pentru prima dată când reprezentanŃi ai Stărilor
Marelui Ducat al Finlandei, ca o nouă entitate politică, se adunau în mod clar pentru a
negocia o înŃelegere cu noul mare duce. În acelaşi timp însă 50 de nobili finlandezi au
luat parte la Dieta de la Stockholm, iar 22 de familii au fost reprezentate simultan la
Stockholm şi Porvoo.
Jurământul de credinŃă faŃă de Ńar a fost principala sarcină a Dietei. La rândul său,
Ńarul a semnat o gramotă care confirma corpul de legi existent în Finlanda, la modul
general, fără a specifica anumite legi în particular. În manifestul său din 15/27 martie
1809, Ńarul Alexandru se angaja să “confirme şi ratifice religia şi legile fundamentale
ale Ńării, precum şi privilegiile şi drepturile de care fiecare clasă din Marele Ducat în
particular, şi toŃi locuitorii în general, indiferent de poziŃia lor socială ridicată sau
joasă, s-au bucurat până acum potrivit ConstituŃiei”. Era practic un act de
recunoaştere reciprocă a marelui duce şi a elitei finlandeze. Al doilea obiectiv al
Dietei a fost acela de a face posibil ca reprezentanŃii Stărilor să-şi prezinte cererile
Ńarului. După cum afirma secretarul de stat Mihail Speransky, în cursul activităŃii sale
Dieta nu era chemată să adopte decizii, ci doar să-l sfătuiască pe Ńar. De asemenea, cu
această ocazie a fost ales un consiliu de guvernământ. Formularea principiilor
generale ale acŃiunii acestuia urma să fie realizată de un comitet special. Consultarea
reprezentanŃilor marelui ducat era solicitată, de asemenea, în domeniul forŃelor
armate, taxelor statului şi finanŃelor locale. Începând cu Petru cel Mare, Ńarii Rusiei,
inclusiv autocratul Alexandru I, erau obişnuiŃi să acŃioneze ca monarhi europeni în
regiunile ocupate, precum în Ńinuturile baltice sau Polonia, unde existau diete sau
seimuri. Aşa s-a ajuns în situaŃia în care noul mare duce a acordat Finlandei mai
multă libertate decât regii Suediei.
Înfrântă în războiul din 1808-1809, Suedia a fost nevoită să încheie pace cu Rusia
la Hamina. Prin această pace, confirmată de tratatul de la Turku din 1812 şi
Congresul de la Viena din 1815, Suedia a acceptat pierderea Finlandei, de care o
despărŃea acum o graniŃă fixată pe râurile Tornionjoki şi Muonionjoki, cu oraşul
Tornio de partea rusească. Arhipelagul Åland (Ahvenanmaa, denumirea finlandeză)
aparŃinea acum marelui ducat. În acest fel, “Finlanda rusească” era reunită cu cea
“suedeză”. A trecut însă mult timp până în momentul în care reunirea celor două
Finlande în 1811 să ducă la o integrare psihologică 99 .
DiscuŃii aprinse dacă ceea ce s-a petrecut la Porvoo a avut semnificaŃia unui tratat
încheiat între finlandezi şi ruşi sau a fost doar o simplă dietă provincială în tradiŃia
99
łarul a fost sfătuit să alipească noului său Mare Ducat “Vechea Finlandă” şi provincia Viipuri de către
consilierii săi apropiaŃi Sprengtporten, Armfeld, contele Alopaeus şi prinŃul Czartoryski. Transferul a
provocat reacŃii în unele cercuri ruseşti, datorită apropierii prea mari a frontierei Finlandei de St. Petersburg.
Problema cea mai mare în privinŃa reintegrării noilor provincii a fost caracterul diferit al societăŃii, inclusiv
existenŃa unor domenii feudale mari şi a şerbiei, vezi Eino Jutikkala, Kauko Pirinen, op.cit., p. 172.
70