Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

O istorie a Europei Nordice şi Baltice. De la epoca naŃionalismului la Războiul Rece
limbii germane. Sistemul juridic şi de taxe moştenit din perioada anterioară a fost
păstrat. Biserica luterană şi-a păstrat dominaŃia asupra societăŃii. AristocraŃia
germanilor baltici şi-a păstrat autonomia. Abia în vremea împărătesei Ecaterina a II-a
(1762-1796) aristocraŃia baltică a început să simtă presiunea autorităŃilor imperiale. În
1783 a fost introdus un sistem administrativ, legal şi de taxe similar cu al celorlalte
gubernii ruseşti. În 1796 când împăratul Pavel (1796-1801) a venit la tron organizarea
autonomă a regiunii a fost restaurată. Alexandru I (1801-1825) nu a făcut schimbări
semnificative în cadrul autonomiilor locale şi a continuat politica lui Pavel.
Marele Ducat Lituanian în secolul al XVIII-lea
În timpul Marelui Război Nordic Rzeczpospolita a început să cadă tot mai mult
sub influenŃa Rusiei. După moartea lui August al II-lea în 1733 a izbucnit războiul de
succesiune la tronul Rzeczpospolitei. Austria, Rusia şi Saxonia au reuşit să-l impună
pe tron pe August al III-lea. Luptele dintre rege şi nobilime, ca şi cele dintre diversele
grupări nobiliare, toate acestea adăugate la dreptul de veto al membrilor Seimului, au
slăbit din punct de vedere intern statul. După moartea lui August al III-lea, prin
intervenŃia Rusiei, la tron a fost impus Stanislaw August Poniatowski. DorinŃa
acestuia şi a grupării care-l sprijinea de a întări statul printr-o reformă a instituŃiilor şi
eliminarea dreptului de veto au evocat o reacŃie negativă din partea Rusiei şi Austriei.
Rusia şi Prusia au intervenit şi s-au folosit de luptele interne din confederaŃie pentru a
acŃiona împotriva regelui şi a reformelor începute de acesta. Toate restricŃiile faŃă de
folosirea liberului veto au fost înlăturate de Seimul întrunit în 1768 la Varşovia, care
acŃiona la îndemnul prinŃului Repin, reprezentant al Rusiei pe lângă această instituŃie.
Succesul Rusiei în războiul împotriva Imperiului Otoman din 1768-1774 a
tensionat relaŃiile St. Petersburgului cu celelalte mari puteri. Rzeczpospolita a căzut
victimă încercării acestor mari puteri de a-şi reconcilia interesele. Sub pretextul
restaurării ordinii şi terminării războiul civil, armatele a trei mari puteri, Rusia,
Austria şi Prusia, au intrat pe teritoriul Republicii. Rzeczpospolita a pierdut 30% din
teritoriul său: regiunile slave care aparŃinuseră Lituaniei şi provincia Letgalia locuită
de letoni au devenit părŃi integrale ale Rusiei. Letgalia a fost iniŃial alipită guberniei
Polotsk. La începutul secolului al XIX-lea ea a fost transferată guberniei Vitebsk.
Autonomia administrativă de care Letgalia se bucurase în timpul cât făcuse parte din
Rzeczpospolita a fost desfiinŃată.
Între timp, câŃiva aristocraŃi din Rzeczpospolita refuzau să cedeze conducerea
statului marilor puteri. În 1788 a început sesiunea “Seimului de patru ani”. La 3 mai
1791 Seimul a adoptat o ConstituŃie care schimba fundamental sistemul de guvernare.
Majoritatea şleahtei nu a susŃinut însă această modificare. Cei nemulŃumiŃi au apelat
la Rusia. AcŃiunea iresponsabilă a acestor membri ai şleahtei a slujit formidabil de
bine scopurilor politice ale Rusiei şi Prusiei. În 1793 a fost semnat un al treilea tratat
vizând împărŃirea Rzeczpospolitei. Prusia a obŃinut teritoriile poloneze - Gdansk,
Torun şi Poznan. Rusia şi-a extins controlul asupra Ucrainei, Belarusului, incluzând
voievodatele Kievului, Bratslav şi Minsk, partea orientală a Podoliei şi Vilniusului şi,
parŃial, Volânia. Seimul de la Grodno a ratificat anexările.
47