Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

O istorie a Europei Nordice şi Baltice. De la epoca naŃionalismului la Războiul Rece
dimensiune a dramei încercate de popoarele baltice supuse unei civilizaŃii ale cărei
valori erau în disonanŃă cu cele proprii estonienilor, letonilor sau lituanienilor. Chiar
şi membri ai comunităŃilor ortodoxe de origine balto-finică sau baltică, existente în
aceste Ńări, unele datând de secole, resimt o înstrăinare faŃă de valorile ortodoxiei
ruseşti şi preferă o colaborare mai strânsă cu Patriarhia de la Constantinopol sau cu
instituŃiile religioase româneşti.
ComunităŃile Balticii Orientale în Evul Mediu
Datorită integrării comunităŃilor baltice în zona de dominaŃie a germanilor,
danezilor şi a suedezilor, tendinŃele general europene care au marcat civilizaŃia Evului
Mediu şi-au spus cuvântul şi asupra teritoriilor locuite de estonieni şi letoni. În egală
măsură, Lituania se va integra tot mai strâns şi-şi va însuşi valorile specifice Europei
Centrale, prin intermediul influenŃelor poloneze. Prin urmare, regiunea care mai
târziu va fi cunoscută sub termenul generic de łările baltice a cunoscut o istorie
oarecum separată. Această arie geografică a fost împărŃită din punct de vedere
administrativ între Livonia şi Lituania. Zona ce acoperea cea mai mare parte a
Estoniei şi cea a Letoniei de astăzi a fost cunoscută sub denumirea de Livonia, de la
numele comunităŃilor livoniene, pe care, în avansul lor, germanii le întâlniseră
primele. Numele de Estonia, folosit în Evul Mediu, se referea numai la regiunea din
nordul Estoniei actuale.
Pentru a analiza istoria Evului Mediu baltic la dispoziŃia cercetătorilor stau
documente şi cronici redactate cu precădere în latină şi germană. Multe dintre acestea
au fost publicate mai târziu de către germanii baltici.
În anii Evului Mediu aria baltică avea o configuraŃie politică dominată de
existenŃa unor state feudale cu o teritorialitate redusă. Ordinul Livonian (1237),
ramură a Ordinului Teutonic, era unul dintre cei mai importanŃi jucători politici
zonali. Un rol important în arhitectura politică a regiunii era jucat de Arhiepiscopatul
de Riga, episcopia Tartului, episcopia de Saare-Lääne (Ösel-Wiek, după denominaŃia
germană), episcopatul Curlandei (Curoniei), precum şi oraşele Riga, Tallinn, Tartu.
Oraşul Tallinn, ne reamintim, aflat sub dominaŃie daneză, era înconjurat de ziduri şi
fortăreŃe de apărare. Zidurile aveau o medie de înălŃime de 11 metri şi o lungime de
2,35 kilometri. Zidul era fortificat cu 46 de turnuri. Unele zone importante erau
protejate chiar de un zid dublu. Zidurile oraşului Tartu, puŃin mai reduse c a
dimensiune, aveau numai 18 turnuri. De asemenea, oraşele Narva şi Viljandi au fost
fortificate masiv de cavalerii livonieni. În Haapsalu, un oraş relativ mic, zidul
oraşului măsura nu mai puŃin de 1,2 km. 44
Din punct de vedere administrativ este de remarcat faptul că în partea de vest şi
în cea de nord a zonei etnografice estoniene s-a păstrat un oarecare grad de
autonomie. De altfel, rezistenŃa populaŃiei localnice estoniene la adresa regimului
feudal introdus de germani nu a încetat cu desăvârşire. Astfel, între 1343-1345 s-a
desfăşurat o importantă revoltă a estonienilor. Începută în noaptea din ajunul
44 Mati Laur, Tõnis Lukas, Ain Mäesalu, Ago Pajur, Tõnu Tannberg, op.cit., p. 83.
33