Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

Recommendations

Info

Silviu Miloiu interbelică, cu lupta dintre marile forŃe ideologice, comunismul, extrema dreaptă, agrarianismul, social-democratismul, liberalismul, a reuşit să fie chiar mai frământată decât perioada postbelică. Şi în această perioadă au existat oameni politici care au revenit periodic la putere: agrarianul K. Kallio, de patru ori prim-ministru, sau progresistul Cajander care a deŃinut de trei ori această demnitate. În perioada martie 1940 - septembrie 1944 numai 4 guverne s-au aflat la conducerea Finlandei, ceea ce deja ridică la 13,5 luni durata de funcŃionare a unui guvern finlandez. În perioada postbelică perioada medie de funcŃionare a unui guvern a continuat să crească rezultând 16,74 de luni/guvern. De asemenea, chiar mai mult decât în perioada interbelică, afirmaŃia noastră cu privire la existenŃa unor persoane care au deŃinut mai multe mandate de prim ministru, este valabilă pentru perioada postbelică. Din analiza distribuŃiei puterii executive în Finlanda în secolul XX putem afirma, fără tăgadă, că partidele cele mai importante, cele mai mari, cele care au deŃinut perioada cea mai îndelungată puterea executivă, aproximativ jumătate din timpul istoria contemporană a Finlandei, sunt Partidul Agrar (actualmente, Partidul de Centru) şi Partidul Social-Democrat. ReprezentanŃii fermierilor şi muncitorilor agricoli, ca şi aceia ai muncitorilor moderaŃi, clasele sociale cele mai des întâlnite în Finlanda au deŃinut şi funcŃiile executive perioada cea mai îndelungată. Aşadar, ideologiile Ńărănistă, manifestată începând de la începutul perioadei interbelice, precum şi cea social-democrată, apărută un pic mai devreme în viaŃa politică finlandeză, au fost câştigătoarele detaşate ale competiŃiei ideologice finlandeze. Ele au asigurat continuitatea remarcabilă a sistemului politic democratic finlandez în tot timpul secolului XX şi au executat reformele necesare claselor sociale pe care le reprezentau dar şi, în general, societăŃii finlandeze. Ambele partide, ideologic diferite, uneori în dispută deschisă, au fost moderate în programele şi acŃiunea lor executivă. Reprezentarea pe o perioadă mai îndelungată în funcŃiile executive de către agrarieni este datorată izolării sau chiar embargoului la care a fost supus P.S.D. de către partidele burgheze în perioada interbelică şi de către Uniunea Sovietică după cel de-al doilea război mondial. Într-o Ńară în care cercetarea, ştiinŃa şi tehnologia joacă un rol aşa de important precum este Finlanda, nu este surprinzătoare prezenŃa unui procent aşa de ridicat de specialişti în funcŃiile executive centrale (18%). Este adevărat însă şi faptul că uneori, sub acest nume, se ascund personalităŃi din rândul partidelor politice din opoziŃie. Acestea au preferat să nu colaboreze deschis cu partidul aflat la guvernare ci doar să-l susŃină prin trimiterea unor “specialişti” (vezi, de exemplu, guvernul progresist al lui Oskari Mantere, format în decembrie 1928, unde au fost incluşi şi trei miniştrii “specialişti” desemnaŃi de Partidul CoaliŃiei sau succesorul său, guvernul Kallio, format în august 1929, unde s-au alăturat doi “specialişti” desemnaŃi de Partidul Progresist). Partidul Progresist a deŃinut, în ciuda declinului său politic, un număr important de mandate executive. SituaŃia se datorează faptului că, adesea, era “buturuga mică”, partidul care făcea şi desfăcea guverne şi coaliŃii, aşa cum a fost în România Partidul Democrat al lui Petre Roman în perioada 1996-2000 sau Uniunea Democratică a 224
O istorie a Europei Nordice şi Baltice. De la epoca naŃionalismului la Războiul Rece Maghiarilor din România începând din 1996. Şi importanŃa istorică a partidului, precum şi doctrina sa liberală, i-au conferit o statură şi o personalitate care-l făceau atractiv ca partener de coaliŃie pentru multe alte formaŃiuni politice. Conservatorii din Partidul CoaliŃiei, de asemenea, au fost unul dintre partidele care au jucat un rol însemnat în deŃinerea puterii executive (10%). Acesta, în ciuda faptului că un timp la începutul perioadei postbelice, partidul nu a mai fost considerat un partener de dialog pentru formarea unei coaliŃii de guvernare. Partidul Poporului Suedez a reprezentat, în ramura executivă, în mod fidel procentul acestei minorităŃi lingvistice raportat la numărul de locuitori ai Finlandei (aproximativ 7%). Partidul a susŃinut interesele vorbitorilor de suedeză şi, în această calitate, a ajuns adesea la dispute cu Partidul Agrar, de pildă. Radicalii de stânga au ajuns în guvern doar în perioada postbelică având şi susŃinerea Uniunii Sovietice. Odată ce Finlanda, prin politicile lui Paasikivi şi Kekkonen, au reuşit să câştige mai multă libertate de acŃiune pe plan intern, şansele acestui partid de a mai deŃine fotolii ministeriale au scăzut în mod dramatic. Dacă ne-am propune să ne raportăm doar la perioada interbelică am observa că dominaŃia Partidului Agrar la nivelul executivului (29% din mandate) a fost pusă în discuŃie, surprinzător, doar de Partidul Progresist (24% din mandate). Reamintim însă că Partidul Progresist era în scădere de popularitate, dar încă influent pe scena politică, dar şi faptul amintit deja că Partidul Progresist era adesea preferat în executiv ca fiind un partener de încredere într-o coaliŃie. Participarea aşa de evidentă a acestui partid în guvernele finlandeze din această perioadă dă şi măsura cursului politic moderat al Finlandei perioadei interbelice, dar şi al izolării politică a P.S.D. de către formaŃiunile politice burgheze. Partidul CoaliŃiei, cu 18% dintre mandatele executive centrale din perioada interbelică, arată locul său mai important în perioada interbelică decât mai târziu pe scena politică finlandeză. Alături de Partidul Agrar sau Partidul Progresist, Partidul CoaliŃiei lua adesea parte la formarea executivului finlandez. La nivelul participării unor experŃi în actul guvernării interbelice, aceasta este uşor mai scăzută în perioada interbelică (15%) decât în perioada postbelică. P.S.D. a format două guverne în perioada interbelică (Oskari Tokoi în 1917 şi Väinö Tanner în 1926) şi a fost inclus în formule de coaliŃie abia începând din 1937 (guvernele Cajander şi Ryti). În rest, partidele burgheze s-au temut sau nu au fost dornice să împartă puterea executivă cu adversarul lor din Războiul Civil. Prin urmare, procentul de doar 9% dintre mandatele executive pe care P.S.D. l-a acumulat în perioada 1917-1940 nu este deloc surprinzător. Partidul a fost în principal un partid de opoziŃie 493 . Disputa lingvistică a fost responsabilă de marginalizarea relativă a altei formaŃiuni politice speciale: aceea care apăra interesele minorităŃii vorbitoare de suedeză. Acest partid a deŃinut doar 5% din mandatele executive, două procente mai puŃin decât procentajul general din secolul XX şi decât procentul minorităŃii suedeze 493 D.G. Kirby, Finland in the Twentieth Century, C. Hurst&Company, 1978, p. 72. 225
Page 1 and 2:
UNIVERSITATEA “VALAHIA” DIN TÂ
Page 3 and 4:
O istorie a Europei Nordice şi Bal
Page 5 and 6:
Page 7 and 8:
Page 9 and 10:
Page 11 and 12:
Page 13 and 14:
Page 15 and 16:
Page 17 and 18:
Page 19 and 20:
Page 21 and 22:
Page 23 and 24:
Page 25 and 26:
Page 27 and 28:
Page 29 and 30:
Page 31 and 32:
Page 33 and 34:
Page 35 and 36:
Page 37 and 38:
Page 39 and 40:
Page 41 and 42:
Page 43 and 44:
Page 45 and 46:
Page 47 and 48:
Page 49 and 50:
Page 51 and 52:
Page 53 and 54:
Page 55 and 56:
Page 57 and 58:
Page 59 and 60:
Page 61 and 62:
Page 63 and 64:
Page 65 and 66:
Page 67 and 68:
Page 69 and 70:
Page 71 and 72:
Page 73 and 74:
Page 75 and 76:
Page 77 and 78:
Page 79 and 80:
Page 81 and 82:
Page 83 and 84:
Page 85 and 86:
Page 87 and 88:
Page 89 and 90:
Page 91 and 92:
Page 93 and 94:
Page 95 and 96:
Page 97 and 98:
Page 99 and 100:
Page 101 and 102:
Page 103 and 104:
Page 105 and 106:
Page 107 and 108:
Page 109 and 110:
Page 111 and 112:
Page 113 and 114:
Page 115 and 116:
Page 117 and 118:
Page 119 and 120:
Page 121 and 122:
Page 123 and 124:
Page 125 and 126:
Page 127 and 128:
Page 129 and 130:
Page 131 and 132:
Page 133 and 134:
Page 135 and 136:
Page 137 and 138:
Page 139 and 140:
Page 141 and 142:
Page 143 and 144:
Page 145 and 146:
Page 147 and 148:
Page 149 and 150:
Page 151 and 152:
Page 153 and 154:
Page 155 and 156:
Page 157 and 158:
Page 159 and 160:
Page 161 and 162:
Page 163 and 164:
Page 165 and 166:
Page 167 and 168:
Page 169 and 170:
Page 171 and 172:
Page 173 and 174: O istorie a Europei Nordice şi Bal
Page 223: O istorie a Europei Nordice şi Bal
Page 275 and 276:
Page 277 and 278:
Page 279 and 280:
Page 281 and 282:
Page 283 and 284:
Page 285 and 286:
Page 287 and 288:
Page 289 and 290:
Page 291 and 292:
Page 293 and 294:
Page 295 and 296:
Page 297 and 298:
Page 299 and 300:
Page 301 and 302:
Page 303 and 304:
show all

Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?