Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

O istorie a Europei Nordice şi Baltice. De la epoca naŃionalismului la Războiul Rece
Războaiele livoniene (1558-1583) şi sporirea influenŃei
Suediei în regiunea baltică
La jumătatea secolului al XVI-lea în regiunea Mării Baltice s-au petrecut câteva
schimbări geopolitice: ridicarea Rusiei moscovite; creşterea puterii şi prestigiului
Suediei.
După cucerirea Novgorodului în 1478 de către Ivan al III-lea, doi ani mai târziu
istoria consemnează primul raid al Rusiei împotriva Estoniei după câteva secole.
Ruşii au fost înfrânŃi în anul 1507. În anii 1550 Rusia şi-a continuat politica
expansionistă în zona baltică. Mai întâi, Moscova a cerut episcopatului de Tartu plata
unui tribut. În 1558 Ńarul rus Ivan al IV-lea cel Groaznic a atacat Livonia. La rândul
său, episcopatul de Tartu a fost cucerit de ruşi. Episcopatul de Ösel-Wiek a fost
vândut regelui Danemarcei. Acesta i l-a încredinŃat fratelui său mai tânăr, ducele
Magnus. Magnus, devenit vasal al Ńarului, a obŃinut de la Ivan al IV-lea titlul de rege
al Livoniei.
Ordinul şi arhiepiscopatul de Riga au căutat protecŃia Poloniei. În anul 1560,
Ordinul călugăresc a fost înfrânt de ruşi în bătălia de la Härgmäe. În 1561 ultimul
maestru al Ordinului, Gotthard Kettler, a recunoscut puterea supremă a Lituaniei în
regiune şi a devenit duce al Ducatului Curoniei (Curlandei), această formaŃiune
incluzând şi regiunea Zemgale. Riga a devenit, până în anul 1581, oraş independent.
În schimb, Tallinnul şi nordul Estoniei au recunoscut autoritatea Suediei.
În anii 1570 Rusia a desfăşurat o serie de ofensive care au dus la cucerirea a
aproape întregii Livonii, cu excepŃia Rigăi şi Tallinnului. În deceniul următor Suedia
şi Polonia au intervenit militar şi au ripostat expansiunii Rusiei. Prin intermediul a
două tratate încheiate cu Rusia, Moscova a fost înlăturată din Livonia şi Estonia. Mai
întâi, în 1582, Livonia a fost încadrată în Polonia. Apoi, în 1583, în urma tratatului de
la Pljussa, Estonia (în fapt, regiunea din nordul Estoniei contemporane) a devenit
parte a Suediei. Şi alte puteri jucau un rol demn de menŃionat în regiune; în Curlanda
şi Zemgalia se afla Ducatul Curlandei. Fosta dioceză a Curlandei, care-i aparŃinuse lui
Magnus în timpul războaielor livoniene, din 1583 a devenit parte a Prusiei. Livonia,
parte a Poloniei între 1582 şi 1625, a avut de făcut faŃă Contrareformei catolice.
IezuiŃii şi-au stabilit reşedinŃa la Tartu, unde au fondat un Colegiu iezuit. Danemarca
a preluat controlul asupra insulei Saaremaa (Ösel) în 1559. În 1645 în urma tratatului
de la Brömsebro danezii au fost nevoiŃi să cedeze insula Suediei.
Pentru a realiza o întărire a controlului său la Marea Baltică, Suedia avea nevoie
de un aliat puternic împotriva Rusiei. Regele suedez Ioan al III-lea a profitat de
existenŃa unui aceluiaşi moştenitor al coroanelor Suediei şi Poloniei, Sigismund,
pentru a realiza o alianŃă cu Polonia. Sigismund a devenit suveran al Poloniei în 1587
şi rege al Suediei în 1592. Suedezii erau nemulŃumiŃi de alianŃa cu Polonia, un stat
mai puternic şi mai bogat decât Suedia. Clerul luteran se opunea puternic alianŃei şi
uniunii dinastice. Universitatea din Uppsala a fost restabilită pentru a întări credinŃa
luterană. În 1592 în Suedia a izbucnit un război civil. Clerul asigura susŃinerea
revoltei, iar marea nobilime, mai ales cea din Finlanda, acŃiona de partea regelui.
Liderul regaliştilor era mareşalul statului, Klaus Fleming. Fiul cel mai mic al lui
41