Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

O istorie a Europei Nordice şi Baltice. De la epoca naŃionalismului la Războiul Rece
Şcolile populare au devenit tot mai prezente în peisajul public norvegian. AsociaŃiile
sportive şi culturale au contribuit la formarea spiritului şi trupului naŃiunii norvegiene.
AsociaŃia Sportivă a Muncitorilor, creată de laburişti în 1924, avea în 1939 100.000
de membri 343 . Din sfera exerciŃiului naŃional norvegian de construcŃie statală face
parte şi încercarea de a fi armonizată norvegiana vorbită cu cea scrisă. Acestui scop ia
slujit legea din 1938.
Politica norvegiană în domeniul apărării este departe de a fi asigurat Norvegiei
securitatea necesară dezvoltării sale fireşti. Nu dorim să folosim regula epilogului în
judecarea situaŃiei acestei Ńări. La începutul perioadei postbelice, norvegienii se
considerau a fi în siguranŃă, în condiŃiile în care se aflau în relaŃii cordiale cu vecinii
lor scandinavi iar Marea Britanie controla Marea Nordului. Însă lipsa de interes a
guvernelor liberale sau social-democrate pentru apărarea naŃională este, într-adevăr,
condamnabilă. Legea Apărării din 1933 a dus la reducerea numărului de ofiŃeri în
armată. Numai o “gardă de neutralitate” putea fi mobilizată rapid. Conform legii,
mobilizarea recruŃilor urma să fie sporită de la 60 la 72 de zile în 1935, şi la 80 în
1936, dar social-democraŃii nu au privit cu ochi buni această sporire. Abia în 1937
Stortingul a aprobat o sporire a cheltuielilor de apărare. La începutul celui de-al
Doilea Război Mondial Norvegia se găsea mai nepregătită decât la debutul primei
conflagraŃii în privinŃa antrenamentului, cantităŃii şi calităŃii echipamentului trupelor.
Încă din perioada interbelică Norvegia a început să fie cunoscută în lume pentru
politica sa pacifistă, de promovare a rezolvării disputelor internaŃionale prin
intermediul arbitrajului şi soluŃionării paşnice, de respectare a drepturilor
minorităŃilor şi a persoanelor lipsite de drepturi politice, religioase, culturale sau
naŃionale, precum şi de susŃinere a eforturilor Ligii NaŃiunilor în direcŃia prevenirii
evitării războaielor. Toate acestea porneau de la experienŃele societăŃii norvegiene, ca
şi de la faptul că Norvegia se simŃea în siguranŃă, nu avea dispute majore cu vecinii ei
şi se considera un furnizor, nu un consumator de securitate. Norvegia a avut în plus
un personaj carismatic şi vizionar, un idealist frumos, construit din aceeaşi stofă ca
Nicolae Titulescu, care a făcut ca influenŃa ei în afacerile mondiale să fie mult mai
mare decât îi permiteau importanŃa sa demografică, politică sau economică: Nansen.
Nansen a fost preşedinte al AsociaŃiei Norvegiene pentru Liga NaŃiunilor şi apoi a
făcut parte din delegaŃia norvegiană la Geneva. Nansen a accentuat în demersurile şi
discursurile sale importanŃa pe care iniŃiativele umanitare le puteau avea pentru
creşterea prestigiului Ligii, ceea ce era în deplină consonanŃă cu scopurile politicii
externe norvegiene. În primăvara anului 1919, administratorul american al
organizaŃiei Food Relief, viitorul secretar şi preşedinte american, Herbert Hoover, i-a
propus lui Nansen ca, alături de liderul social-democrat suedez Hjalmar Branting, să
extindă asupra Rusiei operaŃiunile de ajutor umanitar. Marile puteri, care nu doreau ca
în acest fel să prelungească menŃinerea la putere a sovieticilor, au refuzat să susŃină
material iniŃiativa lui Hoover. În aprilie 1920 Nansen a fost numit Înalt Comisar
pentru repatrierea prizonierilor de război, o operaŃiune extrem de delicată, care privea
343 Ibidem, p. 333.
165