Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

O istorie a Europei Nordice şi Baltice. De la epoca naŃionalismului la Războiul Rece
În jurul anului 2000 î.Hr. un nou val de populaŃie s-a deplasat în zona baltică din
regiunea cuprinsă între Vistula şi Nipru. Aceştia ar putea fi strămoşii popoarelor de
limbă baltică de mai târziu, dintre care cele mai cunoscute au fost triburile letone,
lituaniene şi prusiene. Specialiştii folosesc însă cu mai multă încredere termenul de
populaŃii baltice timpurii de la anul 1.000 î.Hr. 27 Oricum, aceste populaŃii, migrând
din regiunea cuprinsă între Vistula şi Nipru, i-au împins spre nord pe locuitorii finougrici
care, probabil, ocupau şi teritoriul de astăzi al Letoniei şi Lituaniei. Noii veniŃi,
purtători ai culturii ceramicii cordate, au ocupat un teritoriu mult mai mare decât cel
periferic pe care-l ocupă astăzi. Din aceste comunităŃi, mitologia naŃională a secolului
al XIX-lea va crea naŃiunile letonă şi lituaniană.
Marea Baltică: legătură a Europei Nordice şi Baltice 28
Marea Baltică (419.000 km²) este o mare continentală şi prezintă analogii
evidente cu Marea Neagră. Ambele sunt de aproximativ aceeaşi dimensiune, sunt
legate de exterior prin strâmtori mici, uşor de închis (Marea Baltică este conectată la
Marea Nordului prin strâmtorile Skagerrak şi Kattegat), au fost situate în epoca
modernă la interferenŃa intereselor britanice şi ruseşti, fiind importante pentru mai
multe puteri din punct de vedere strategic şi economic. Există însă şi diferenŃe între
cele două mări: Marea Baltică comunică cu Marea Nordului prin trei căi de
comunicaŃie separate, la care se adaugă canalul Kiel de importanŃă militară care
străbate Peninsula Jutlanda şi permite accesul la Marea Baltică. Marea Baltică a fost
cunoscută în limbile scandinave ca Marea Estică 29 (Östersjön în limba suedeză). Este
curios faptul că şi în limba finlandeză Marea Baltică este cunoscută sub numele de
Itämeri, ceea ce are aceeaşi accepŃiune. În estoniană denumirea folosită este de
Läänemeri (Marea Vestică).
Nicolae Iorga descrie astfel această întindere de apă: “Marea Baltică n-are nimic
dramatic, tragic. Coasta se ridică, astfel, uşor deasupra mării, fără tăieturile
fiordurilor. Un łinut de lentă pierdere dulce, lângă celălalt Ńinut de rupere
prăpăstioasă” (coasta norvegiană 30 , nota noastră).
Marea Baltică a fost un mijloc de comunicare pentru populaŃiile din Europa
Nordică şi Baltică. Marea Baltică a pus la dispoziŃia acestor populaŃii o sursă de
aprovizionare cu peşte pentru hrană. Dar nu numai. Industria piscicolă, cea
constructoare de nave şi comerŃul au beneficiat de condiŃiile oferite de Marea Baltică.
Marea Baltică a constituit şi un loc de desfăşurare a unor expediŃii războinice 31 . Mai
27 Andrejs Plakans, The Latvians: A Short History, Hoover Institution Press, Stanford, 1995, p. 2.
28 Am preluat sintagma de la Briand Schnasse, The Baltic Sea: The Link of Northern Europe, SCAND 344,
Spring 2001.
29 Edward L. Killham, The Nordic Way. A Path to Baltic equilibrium, The Compass Press, Wshington, 1993,
p. XV.
30
Coasta norvegiană, dantelată de pitoreştile fiorduri, este descrisă de marele istoric român: “Sufletul, iubitor
de pitoresc aprig, căruia îi plac emoŃiile puternice, sufletul zbuciumat, de care este plină epoca noastră, se
simte foarte bine în Ńara fiordurilor”, Nicolae Iorga, łeri Scandinave: Suedia şi Norvegia. Note de drum şi
conferinŃe, Ed. Casei Şcoalelor, Bucureşti, 1929, p. 71.
31
Vezi Artur Attman, The Struggle for Baltic Markets: Powers in Conflict 1558-1618, Goteborg, 1979;
David Kirby şi Merja-Liisa Hinkkanen cu o recentă lucrare excelentă intitulată The Baltic and the North Seas,
23