Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

Silviu Miloiu
practicaseră un patriotism “prea gelos şi susceptibil”, dar, în viziunea liberalului
Duca, vinovata principală era Suedia, care nu înŃelesese aspiraŃiile Norvegiei: “...în
veacul în care trăim nu se poate nesocoti simŃul de neatârnare şi de individualitate
proprie a unui popor,...nu se poate cere unei Ńări cu tradiŃiuni liberale, de plămădire
democratică, unei Ńări în care instrucŃia publică este atât de dezvoltată şi conştiinŃa
naŃională atât de puternică, ca în Norvegia...să abdice de la drepturile, aspiraŃiile şi
mândriile ei”. I.G. Duca afirma că dorinŃa Norvegiei de a avea un personal consular
propriu era firească în situaŃia în care aproape întreg comerŃul maritim al Uniunii era
norvegian. Prin urmare, regele suedez este considerat a fi cel mai mare responsabil
pentru eşecul uniunii scandinavilor. Destrămarea uniunii, observa just viitorul
ministru de externe şi prim-ministru român, lăsa Suedia “...singură în voia tuturor
ispitelor, între o Rusia care i-a răpit o parte din teritoriu şi îi ameninŃă coastele prin
porturile ei militare, şi între o Germanie care creşte mereu şi încearcă pretutindeni săşi
întindă ambiŃioasa influenŃă” 189 .
Norvegia - regat independent
La Karlstad, în Suedia, guvernele suedez şi norvegian au negociat asupra aducerii
unui nou suveran pe tronul Norvegiei şi a fortificaŃiilor de frontieră norvegiene. La 26
octombrie 1905 regele suedez a abdicat. Norvegienii i-au cerut prinŃului Carol al
Danemarcei să preia sceptrul Norvegiei sub numele de Haakon al VII-lea 190 . Noul
monarh norvegian era căsătorit cu fiica regelui Eduard al VII-lea, iar aceasta însemna
implicit un sprijin pentru politica externă norvegiană. Haakon al VII-lea a reprezentat
Norvegia la întrunirile monarhilor scandinavi din 1914 de la Malmö şi Oslo. Motoul
său a fost: “Totul pentru Norvegia”. Curând după apariŃia noului stat, la 18/31 martie
1910 la Berlin se încheia şi prima ConvenŃie de comerŃ şi navigaŃie între România şi
Norvegia 191 .
În 1915 germanii au dorit să cumpere produse piscicole de la norvegieni.
Britanicii au ameninŃat să nu mai aprovizioneze Norvegia cu cărbune şi petrol. La 3
august 1916 a fost încheiată o înŃelegere formală prin care Marea Britanie achiziŃiona
peştele norvegian. În urma acestui acord, chiar şi norvegieni au rămas fără provizii de
peşte. În 1914 marina comercială norvegiană ocupa poziŃia a patra din lume. În 1918
aceasta căzuse deja pe locul şase datorită atacurilor submarinelor germane.
Guvernul norvegian îl avea în frunte pe Gunnar Knudsen. Stânga a profitat de
război pentru a trece prin Parlament legi cu caracter social. Datorită războiului, din
liberal, statul a devenit intervenŃionist. În 1916 a fost introdusă legea arbitrajului
obligatoriu a conflictelor de muncă. Stânga a fost majoritară în guvern până în 1920.
Ca urmare a revoluŃiei de la 1917, Partidul Muncitoresc Norvegian a chemat în martie
1917 la o acŃiune revoluŃionară de masă. Norvegia a intrat însă în anii 1920
189 I.G. Duca, op.cit., p. 93.
190 Proaspătul rege al Norvegiei îi notifica regelui României Carol I (1866-1914) la 12/25 noiembrie 1905
separarea Norvegiei de Suedia şi proclamarea sa ca monarh al noului stat, Ion Calafeteanu (coordonator),
op.cit., p. 203.
191 Ibidem, p. 206.
108