Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

O istorie a Europei Nordice şi Baltice. De la epoca naŃionalismului la Războiul Rece
germane avansau - regimentele estoniene aflate la Haapsalu şi-au declarat
neutralitatea - la Tallinn, cu numai câteva ore înainte de ocupaŃia germană, Comitetul
Seniorilor a declarat că “Estonia în cadrul frontierelor sale istorice şi etnografice se
declară republică democratică şi independentă”. Concomitent, a fost creat un guvern
provizoriu aflat sub conducerea lui Konstantin Päts. Era pentru prima dată în şapte
secole când Estonia era liberă, fie şi numai pentru 48 de ore. La 25 februarie Tallinn a
fost deja ocupat de germani.
Din februarie până la jumătatea lui noiembrie a urmat ocupaŃia germană asupra
Estoniei. Aceasta a reuşit să întreacă în autoritarism chiar şi guvernarea bolşevică.
Singurii care s-au bucurat de un tratament diferit au fost, cum se poate bănui,
germanii baltici. Germania imperială a restaurat sub autoritatea sa vechea ordine
prerevoluŃionară. PoliŃia domenială a fost restabilită, germanii au revenit la
conducerea administraŃiilor municipale. SocietăŃile estoniene au fost închise, toate
ziarele au fost interzise. În martie regimentele estoniene au fost desfiinŃate.
AristocraŃia germană locală era gata să sprijine germanizarea întregii zone şi să
cedeze o treime din pământul deŃinut unor colonişti germani. Dintre membrii
Comitetului Salvării, Jüri Vilms, care căuta să se alăture delegaŃiei estoniene din
exterior, a fost prins de germani şi finlandezi lângă Helsinki şi executat. Konstantin
Päts a fost arestat în iunie şi Ńinut în custodie în Bielorusia până în noiembrie 202 .
În ciuda protestelor estoniene, o Landesrat convocată de autorităŃile militare (şi
alcătuită din locuitori ai Livoniei şi Estoniei) la Riga, în aprilie 1918, a cerut în
unanimitate realizarea unei uniuni personale cu Prusia. Wilhelm al II-lea agrea
această idee însă partidele de centru şi stânga din Reichstag se opuneau. Rusia
sovietică a renunŃat la sfârşitul lunii august la suveranitatea asupra Estoniei şi
Livoniei. Totuşi, până în noiembrie 1918, autorităŃile germane nu au alipit aceste state
Prusiei.
În ciuda rolului negativ jucat în privinŃa distrugerii achiziŃiilor perioadei
revoluŃionare, ocupaŃia germană a avut, fără să intenŃioneze acest lucru, şi un rol
pozitiv în direcŃia obŃinerii independenŃei Estoniei: a dus la evacuarea în întregime a
forŃelor militare sovietice şi la distrugerea reŃelei organizaŃionale bolşevice din
această Ńară.
DelegaŃia estoniană din exterior a obŃinut unele succese în Londra şi Paris în
sensul câştigării opiniei publice în favoarea independenŃei Estoniei. Ambele state au
evitat să facă însă orice promisiuni de viitor. Preşedintele american Wilson gândea în
termenii unei Rusii unite şi, prin urmare, nu dorea să aibă de-a face cu delegaŃia
estoniană.
Odată armistiŃiul semnat de Germania la 11 noiembrie 1918, lupta pentru putere
în regiunea baltică a renăscut. Atât guvernul provizoriu estonian cât şi Sovietul din
Tallinn şi-au reluat activitatea imediat după armistiŃiu. Conducerea bolşevică
estoniană a susŃinut cu vigoare atacurile Armatei Roşii împotriva Estoniei, începute la
22 noiembrie la Narva 203 . IniŃial, atacul a fost respins de trupele germane aflate încă
202 Toivo U. Raun, op.cit.,p. 104-106.
203 Hans Kruus, Histoire de l'Estonie, Payot, Paris, 1935, p. 258.
117