Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

Silviu Miloiu
lumea germană au întors însă talerul balanŃei succesului. Prusienii au mai rezistat sub
conducerea lui Henrich Mantas până în 1274. ÎnfrânŃi şi creştinaŃi, prusienii nu au mai
fost capabili să facă faŃă presiunii germane şi, treptat, au fost asimilaŃi de populaŃia
germanică. Celebritatea pe care o va căpăta mai târziu Prusia va fi singura care va
reaminti de vechii prusieni şi, printr-o ironie a sorŃii, îi va scoate din negura uitării
prin faptele de arme şi politice ale cuceritorilor lor.
Evocarea diversităŃii etnice, lingvistice, culturale a regiunii baltice la începutul
erei creştine slujeşte, cred, unei mai bune înŃelegeri a varietăŃii şi bogăŃiei culturii
umane din această regiune. Aceasta reprezintă şi o cale de respingere a abordărilor
simpliste şi simplificatoare în studiul regiunii baltice. Vom înŃelege astfel, cu atât mai
bine, eforturile naŃionaliştilor secolului al XIX-lea de a simplifica şi unifica elemente
şi fluxuri culturale disparate şi de a crea, după modelul german, mitul unor naŃiuni
unitare din punct de vedere cultural şi lingvistic, bază a creării cadrului teritorial al
naŃiunii-stat. La fel de bine vom înŃelege multiplele laturi ale realităŃii în situaŃiile de
conflict diplomatic sau militar aflate la elementele de contact dintre diversele
configuraŃii teritoriale imaginate de artizanii statelor naŃionale baltice. Această
diversitate a Europei mediane, situate între lumea germană şi cea slavă, nu este aşadar
o caracteristică doar a lumii sud-est europene sau balcanice; ea se regăseşte, aproape
în egală măsură, în lumea nord-est europeană, ceea ce face ca şi interesul pentru
studiul acestei zone să fie tot mai mare.
ApariŃia comunităŃilor umane în regiunea baltică
Primele semne de locuiri umane au apărut în regiunea est-baltică ca rezultat al
retragerii calotei de gheaŃă care acoperea nordul Europei acum 14.000 de ani. Mai
întâi, a fost eliberată de gheaŃă regiunea de nord-est şi sud a Lituaniei actuale, pentru
ca apoi retragerea gheŃii să se facă în direcŃia nord-estului Estoniei. Acum 9.000 de
ani întreg teritoriul ocupat astăzi de łările baltice a fost, pentru prima oară în istorie,
„eliberat”: de această dată numai de gheaŃă. Alături de transformările climatice, cele
ecologice au îmbiat omul să se aşeze, pentru prima dată, în această regiune. Dacă mai
întâi a fost renul şi apoi a venit omul-vânător, fugărindu-şi animalul favorit, aşa cum
este creionată imaginea clasică a istoriografiei preistorice, este mai puŃin important.
Cel mai degrabă însă, dată fiind retragerea lentă, imperceptibilă a calotei glaciare, nici
omul, nici renul nu au ştiut vreodată când au pătruns în regiunea care va sta mai multe
secole, în epoca modernă şi contemporană, în centrul atenŃiei marilor puteri europene.
Oricum, arheologii au datat în mileniile al 11-10 î.Hr. primele aşezări umane
descoperite pe teritoriul Lituaniei (Eiguliai, Puvotsiai).
Spre sfârşitul mileniului al 9-lea şi începutul mileniului al 8-lea au apărut primele
aşezări umane pe teritoriul Letoniei. Notabile sunt aşezările descoperite lângă râul
Daugava (Laukskola, Sēlpils) sau pe Ńărmurile vechiului lac glaciar baltic. Locuitorii
acestor aşezări aveau ca principală resursă de hrană renul, animal aflat în centrul
ocupaŃiilor lor cotidiene. Aşezările au fost temporare, urmele materiale descoperite
fiind sărace, ceea ce dovedeşte faptul că populaŃia era predominant nomadică.
20