Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

Silviu Miloiu
Gubernia Suwalki era arondată guvernatorului general care îşi avea reşedinŃa la
Varşovia. Guvernatorul general avea un rol decisiv în caz de război sau revolte.
Guberniile aveau în frunte câte un guvernator. AtribuŃiile acestuia includeau chestiuni
economice şi social-politice. Oraşele baltice şi-au păstrat privilegiile la începutul
secolului al XIX-lea. Tallinnul şi Riga difereau semnificativ în materie de
autoguvernare faŃă de oraşele ruseşti. MagistraŃii din Vilnius şi Kaunas 64 şi-au păstrat
de asemenea privilegiile spre deosebire de celelalte oraşe lituaniene.
Războaiele napoleoniene au afectat şi situaŃia din regiunea orientală a Balticii.
Dorind să-şi întărească influenŃa în Europa, Napoleon a început războiul împotriva
Rusiei. La 24 iunie 1812 armata lui Napoleon a trecut frontiera iar la 28 iunie o
unitate de ulani poloneză condusă de ducele Radvila, urmată de trupe franceze, a
intrat în Vilnius. Napoleon a fost aşteptat ceremonios de lituanienii care sperau în
recâştigarea independenŃei cu ajutorul său. Napoleon nu a făcut însă nici un gest în
acest sens şi a stabilit în iulie instituŃii de ocupaŃie la Vilnius. Curlanda a fost şi ea
ocupată de armatele napoleoniene care au ajuns până la Daugava 65 . Ca şi în cazul
Ńărilor române, şi în Ńinuturile baltice apropierea trupelor franceze ale lui Napoleon a
evocat idealul dezrobirii care a dat naştere unor speranŃe deşarte de eliberare naŃională
şi socială. łăranii baltici au sperat şi ei că Napoleon le va aduce dezrobirea.
Şi pe plan naval, războaiele napoleoniene au afectat şi regiunea baltică. După
semnarea tratatului de la Tilsit din 1807, Rusia s-a alăturat blocadei continentale
împotriva Angliei. În 1809 flotele engleză şi suedeză au blocat flota rusească la
Paldiski.
Urmând războaielor napoleoniene, Ńarul Alexandru I a renunŃat la politica sa
reformistă. O excepŃie a constituit-o emanciparea şerbilor din guberniile Estonia
(1816), Curlanda (1817) şi Livonia (1819). łăranii şi-au câştigat libertatea personală
iar statutul lor juridic era întărit. Marii proprietari şi-au menŃinut însă privilegiile şi
proprietăŃile iar Ńăranii erau nevoiŃi să semneze cu proprietarii o înŃelegere liberă cu
privire la drepturile şi obligaŃiile ce le reveneau din închirierea unei suprafeŃe de
pământ. łăranii aveau dreptul să cumpere pământ la preŃul pieŃei. Treptat, a fost
introdusă o autoguvernare Ńărănească, dar aceasta era controlată de marii proprietari.
Urmând revoluŃiei din 1830 din FranŃa care a dus la înlăturarea dinastiei de
Bourbon, la 25 martie 1831 a început revolta polono-lituaniană care viza secesiunea
din cadrul Rusiei şi formarea unui Regat al Poloniei. Au fost voci răzleŃe care au
proclamat necesitatea formării unei Lituanii independente. IniŃial revolta nu a avut o
conducere unitară. Profitând de absenŃa armatei ruseşti, masată în Polonia, insurgenŃii
au preluat controlul asupra aproape întregii Lituanii. Vilniusul şi Kaunasul au rămas
sub controlul autorităŃilor ruseşti. Din mai 1831 conducerea revoltei a fost preluată de
A. Ilgaudas. InsurgenŃii polonezi au început să ofere susŃinere camarazilor lituanieni.
Câştigând bătălia pentru Kaunas, dar pierzând-o pe cea pentru Vilnius, guvernul şi
armata lui Ilgaudas s-au împrăştiat. Controlul rusesc a fost reimpus şi întărit, cenzura
64
Provincia Kaunas avea cel mai mare procent de nobili din întregul Imperiu Rus - 9,4%, vezi Saulius Žucas
(editor), Lithuania..., p. 167.
65
Zigmantas Kiaupa, Ain Mäesalu, Ago Pajur, Guntis Vilumsons (coordonatori), op.cit., p. 108-109.
50