Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

O istorie a Europei Nordice şi Baltice. De la epoca naŃionalismului la Războiul Rece
prin abolirea în 1906 a aripii politice a mişcării, Voimaliitto, organizaŃie sportivă
care urmărea crearea unei miliŃii civile armate;
al doilea cuprinde crearea Jägerilor şi victoria înregistrată în războiul civil din
primăvara anului 1918. În momentul în care Finlanda a devenit stat monarhic,
visele activiştilor păreau a se fi realizat. Înfrângerea Germaniei în război a
transformat activiştii într-o o forŃă politică marginală. În decembrie 1918
conducerea activiştilor a organizat o forŃă militară secretă, denumită Centru,
pentru a proteja Finlanda albă împotriva Rusiei roşii, a ajuta naŃiunile înrudite
finlandezilor şi a menŃine ordinea socială împotriva unei revoluŃii de stânga;
al treilea stagiu, care a durat până în 1922, a deviat de la interpretarea ortodoxă a
istoriei Finlandei, şi a putut fi caracterizat drept revoluŃionar.
AmeninŃări cu privire la o lovitură de stat au existat între anii 1919-1921 şi 1929-
1932. În primul interval, opoziŃia unor personalităŃi din conducerea Partidului
CoaliŃiei, precum Svinhufvud, Paasikivi sau Ingman, avocaŃi ai căii legale, au făcut
din această alternativă una neviabilă. Activiştii ar fi dorit să-l facă pe Mannerheim
comandant al Gărzii Civile, pe care să o transforme într-o armată personală a sa.
După 1922 activiştii şi-au făcut simŃită prezenŃa în cadrul mai multor organizaŃii de
dreapta precum Societatea Academică Kareliană 496 , Liga IndependenŃei, Liga
ProtecŃiei Finlandeze 497 , Liga Veteranilor Războiului Civil, Suomen Lukko, Mişcarea
Lapua şi Mişcarea Patriotică Populară 498 .
Primul preşedinte al Finlandei a fost ales de Eduskunta, convocată în acest scop la
jumătatea lunii iulie 1919. CandidaŃii cu cele mai mari şanse de a fi aleşi au fost
Mannerheim şi K.F. Ståhlberg, preşedintele curŃii supreme administrative.
Mannerheim era susŃinut de dreapta. Social-democraŃii s-au opus însă alegerii sale şi
l-au susŃinut pe contracandidatul acestuia. Agrarienii lui Santeri Alkio, de asemenea,
au decis să-l susŃină pe Ståhlberg, care pe data de 25 iulie a devenit, cu 143 de voturi
pentru şi 50 împotrivă, primul preşedinte al Finlandei.
Primul preşedinte al Finlandei i-a solicitat lui Mannerheim să ocupe poziŃia de
comandant-şef al armatei. Generalul a pus însă condiŃii inacceptabile în vederea
însuşirii acestei responsabilităŃi 499 . Pierzând alegerile prezidenŃiale, Mannerheim a
plecat la Londra şi Paris pentru a convinge Puterile Occidentale să întreprindă o
expediŃie militară împotriva St. Petersburgului. La începutul lunii noiembrie 1919,
generalul a publicat o scrisoare deschisă adresată preşedintelui Ståhlberg, în care
insista că soarta St. Petersburgului era în mâna Finlandei. El insista asupra faptului că
dacă trupele albe din jurul fostei capitale imperiale erau înfrânte, atunci Finlanda va fi
responsabilă în faŃa Europei pentru aceasta. Ståhlberg a condamnat întreaga
propunere drept aventurism.
496
Fondată în 1922, după expediŃia lipsită de succes din Karelia Răsăriteană. Era o organizaŃie naŃionalistă,
antimarxistă şi antiparlamentară, Lauri Karvonen, From White..., p. 19.
497
Liga ProtecŃiei Finlandeze, fondată în ianuarie 1923 pentru a apăra Finlanda Albă, adresa o chemare
tuturor finlandezilor patrioŃi pentru a se alătura activităŃilor sale anticomuniste. Primii semnatari ai acestei
declaraŃii au fost Mannerheim şi Svinhufvud.
498
Osmo Jussila, Seppo Hentilä, Jukka Nevakivi, op.cit., p. 133-134.
499
Mannerheim ar fi dorit de fapt ca el să dicteze politica guvernului, J.E.O. Screen, op.cit., p. 71.
229