Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

O istorie a Europei Nordice şi Baltice. De la epoca naŃionalismului la Războiul Rece
pentru cauza naŃiunii sale, a declarat că libertatea Estoniei însemna libertatea Mării
Baltice. Acest discurs era prezentat ca fiind un principal argument în favoarea
obŃinerii independenŃei de către estonieni. Piip admitea lipsa de potenŃial politic a
naŃiunilor baltice singure, dar adăuga că această slăbiciune va putea fi compensată
prin crearea de alianŃe cu alte state. Deocamdată, conceptul estonian era departe de
deviza letonă: o Letonie liberă, într-o Rusie liberă 419 .
În toamna anului 1918, în Estonia, discuŃiile cu privire la formarea unei ligi
baltice au atins apogeul. Cei doi membri ai delegaŃiei estoniene trimise în Occident,
Ants Piip şi Kaarel Pusta, au redactat un memoriu lung şi detaliat. În cadrul acestui
memoriu, cei doi au argumentat în favoarea integrării Ńării lor într-o grupare mai
largă, baltică. Planul de creare a ligii baltice a fost predat Foreign Office-ului şi
publicat în câteva reviste şi ziare. Cei doi diplomaŃi considerau că naŃiunile din
această regiune puteau fi împărŃite în trei grupuri: naŃiunile din regiunea Balticii
orientale (finlandezi, estonieni, letoni), naŃiunile scandinave şi naŃiunile sud-baltice
(polonezi, lituanieni, bieloruşi şi populaŃia din Prusia Orientală). Liga baltică nu era
percepută neapărat ca o alianŃă militară, ci mai degrabă ca un organism supranaŃional,
cu suveranitate proprie. InstituŃiile şi acŃiunile comune pe care le gândiseră cei doi
diplomaŃi estonieni aveau în vedere, pe plan politic, întâlnirile regulate între
reprezentanŃi ai naŃiunilor baltice sau ai ministerelor de externe ale acestora, acŃiuni
diplomatice comune în exterior, o politică comună în chestiuni importante precum
Rusia şi bolşevismul, constituirea unei alianŃe politice; pe plan militar se urmărea
unificarea acŃiunilor militare, protejarea comună a frontierelor, uniformizarea
organizării armatelor, ajutor militar reciproc; în domeniul economic, se dorea
realizarea unor tarife poştale şi telegrafice comune, a unor legături de comunicaŃie cât
mai bune, schimbul reciproc de bunuri, o politică vamală şi de taxe comună 420 . Liga
urma să fie bazată pe tratate încheiate între părŃi, nu pe o constituŃie. Cea mai
importantă instituŃie a sa, Consiliul, alcătuită din şefii de guverne şi ai diplomaŃiilor,
urma să se întrunească de 3-4 ori pe an. Consiliul ar fi trebuit să fie asistat în
activitatea sa de un secretar general permanent.
Faza activă de cooperare dintre łările baltice datează din anii 1920-1925. Primii
paşi în direcŃia cooperării multilaterale au fost întreprinşi în toamna anului 1919, când
Estonia, Letonia, Lituania şi Finlanda şi-au trimis reprezentanŃi la primele conferinŃe.
În general, discuŃiile s-au focalizat asupra necesităŃii încheierii unei alianŃe militare
între cele patru state reprezentate. La conferinŃa de la Tartu, din 29 septembrie – 1
octombrie 1919, au luat parte mai mulŃi dintre pionierii proiectelor de alianŃă baltică:
Holsti (ministrul de externe) şi Vennola (prim-ministru) de la finlandezi, Strandmann,
Poska şi Piip de la estonieni, Ulmanis şi Meierovics de la letoni, Leonas, Zaunius şi
Sliupas de la lituanieni 421 . În contextul discuŃiilor cu privire la încheierea păcii între
statele succesoare Rusiei şi Moscova, s-a abordat, chiar de la această conferinŃă,
419 H. Talvar, The Foreign Policy of Estonia 1920-1939, Perioodika, Tallinn, 1982, p. 31.
420 Marko Lehti, , Baltoscandia…, p. 34.
421 Marko Lehti, Realized forms of Border-State co-operation, în Tundmatu Eesti Vabariik, 1993, p. 142.
193