Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

Recommendations

Info

Silviu Miloiu Determinarea direcŃiei politicii externe finlandeze După războiul civil majoritatea populaŃiei din Åland dorea să se alăture Suediei. Fără nici o consultare cu Finlanda, Suedia a apelat în primăvara anului 1919 la ConferinŃa de Pace de la Paris, pentru a rezolva prin intermediul unui referendum această chestiune. Suedia a subliniat că nu existau motivaŃii politice, lingvistice sau economice pentru ca Ålandul să aparŃină Finlandei. Guvernul finlandez a respins argumentele suedeze şi a insistat că populaŃia din arhipelag nu era supusă unei opresiuni lingvistice. ConferinŃa de Pace a trimis chestiunea spre analiză Ligii NaŃiunilor Între timp, în mai 1920, Eduskunta finlandeză a votat “Actul de autoguvernare al Ålandului”, care le-a creat insularilor propria adunare şi privilegii largi. Nu a fost însă îndeajuns pentru ålandezii care au apelat la Suedia. Doi dintre liderii lor au fost întemniŃaŃi pentru trădare. În toamna anului 1920 Consiliul Ligii NaŃiunilor a numit o comisie independentă, alcătuită din trei membri, pentru a rezolva chestiunea Ålandului. În raportul său din mai 1921 comisia a concluzionat că, din punct de vedere geografic, nu era nici un dubiu că Ålandul aparŃinea Finlandei. Insularii aveau dreptul la un tratament corect din partea Finlandei, dar nu şi de a se separa de un stat pentru a se alătura altuia. Consiliul Ligii a soluŃionat în favoarea Finlandei chestiunea încă din iunie 1921. În acelaşi an, a fost semnat un tratat de către zece state, prin care era prevăzută şi garantată neutralizarea Ålandului. Chestiunea apartenenŃei Finlandei la Liga NaŃiunilor a fost ridicată la începutul anului 1920 535 , din iniŃiativă britanică, pentru a promova soluŃionarea chestiunii Ålandului. Finlanda a acceptat să depună o aplicaŃie de admitere datorită poziŃiei sale geopolitice expuse. Acceptarea aplicaŃiei Finlandei nu a fost însă o formalitate. Exista temerea că, odată devenită membră a ligii, Finlanda va invoca inviolabilitatea teritorială în chestiunea Ålandului. DelegaŃia finlandeză a dat asigurări că integrarea Finlandei nu va avea nici un efect asupra chestiunii Ålandului. Prin urmare, la mijlocul lunii decembrie, aplicaŃia de admitere a Finlandei în Liga NaŃiunilor a fost aprobată în unanimitate 536 . Finlanda va ajunge ca, între anii 1927-1930, să facă parte ca membru nepermanent din Consiliu. În această calitate, Finlanda a iniŃiat o propunere detaliată de creare a unui fond internaŃional de asistenŃă destinat Ńărilor care erau victime ale agresiunii 537 . Propunerea nu s-a bucurat de suficientă susŃinere pentru a constitui un suport pentru statele ce vor deveni, în anii 1930, obiect al agresiunii marilor puteri. În urma tratatului de la Tartu s-au reluat relaŃiile sovieto-finlandeze. Acestea au fost însă marcate de suspiciuni reciproce 538 . Oficial, Finlanda a abandonat visul 535 Asupra istoriei participării Finlandei la activitatea Ligii NaŃiunilor vezi Bengt Broms, Finlanda and the League of Nations, Institute of Political Science of the University of Turku, No. 3, 1963. 536 Osmo Jussila, Seppo Hentilä, Jukka Nevakivi, op.cit., p. 138. 537 Jukka Nevakivi, Finnish Neutrality, în Jukka Nevakivi (editor), Neutrality in History. Porceedings of the Conference on the history of Neutrality organized in Helsinki 9-12 September 1992 under the auspices of the Commission of History of International Relations, SHS, Helsinki, 1993, p. 35. 538 Aceste suspiciuni au constituit un imbold pentru ca Finlanda să caute susŃinerea diplomatică şi amiciŃia României. Primul diplomat finlandez acreditat la Bucureşti a fost profesorul de geografie de la Universitatea din Helsinki Väinö Tanner, care în 1935 va publica şi o carte în suedeză despre România (Rumänien: land 242
O istorie a Europei Nordice şi Baltice. De la epoca naŃionalismului la Războiul Rece ocupării Kareliei Răsăritene. SituaŃia tensionată a continuat însă să se manifeste la frontieră. În octombrie 1921 a izbucnit o revoltă armată în apropierea frontierei, îndreptată împotriva autorităŃilor sovietice. Rebelii s-au adresat pentru asistenŃă Finlandei, Estoniei şi Poloniei. Guvernul finlandez nu s-a amestecat direct în conflict, ci a permis în noiembrie unei forŃe de 500 de oameni să treacă frontiera. ForŃele finlandeze s-au alăturat la Uhtua forŃelor de guerilă localnice care numărau 3.000 de oameni. Rusia Sovietică a blamat Finlanda pentru tulburările din Karelia Răsăriteană. La rândul său, Finlanda a afirmat că tulburările au început tocmai datorită eşecului Rusiei de a asigura autoguvernarea acestei regiuni, în conformitate cu prevederile tratatului de la Tartu. Finlanda a cerut atunci Ligii NaŃiunilor să trimită în regiunea de conflict o comisie independentă pentru a investiga cauzele conflictului. Rusia Sovietică a respins soluŃia avansată de Helsinki 539 . În schimb, guvernul sovietic a desfăşurat acŃiuni hotărâte în Karelia Răsăriteană: 13.000 de soldaŃi şi o escadră de studenŃi finlandezi de la Institutul OfiŃerilor Roşii din St. Petersburg au fost trimişi pentru a înăbuşi revolta. Înainte de Crăciun, patru divizii noi au fost trimise în regiune. Finlandezii s-au temut chiar de un atac sovietic. Preşedintele Ståhlberg a luat în considerare mobilizarea trupelor. În ianuarie 1922 guvernul sovietic a anunŃat că Armata Roşie a înăbuşit răscoala. Finlanda şi-a asumat sarcina de a interzice recrutarea de noi voluntari şi de a-i dezarma pe aceia care s-au întors din Karelia Răsăriteană. La începutul lunii februarie 1922 la Savukoski s-a desfăşurat un alt episod al disputei fino-sovietice. De această dată statul comunist a fost cel care a luat iniŃiativa, iar cel finlandez acela care a reacŃionat. Mişcarea comunistă a izbucnit la exploatarea forestieră din Värriö, deŃinută de Kemi, una dintre cele mai mari companii forestiere. Liderul acestei mişcări a fost un ofiŃer comunist finlandez, antrenat la St. Petersburg, cunoscut sub numele de Jahvetti Moilanen (numele său real era F.J. Myyryläinen). Alături de 300 de oameni, Moilanen a trecut graniŃa în Finlanda, a dezarmat grănicerii din Kuolajärvi, a furat bani, unelte şi cai de la exploatările forestiere şi din proprietăŃile private şi s-a întors în Rusia. Foarte probabil, această incursiune a fost plănuită de aripa militară a Partidului Comunist Finlandez. Măsurile dure luate de Rusia în timpul crizei din Karelia Răsăriteană au grăbit guvernul finlandez în direcŃia unei înŃelegeri cu statele limitrofe patriei comuniste. Cel mai activ suporter al politicii statelor limitrofe a fost Rudolf Holsti, ministru de externe în timpul guvernelor Castrén, Erich şi Vennola. Holsti considera că aceste och folk) şi care va rămâne pentru mult timp un specialist în probleme româneşti. V. Tanner a fost trimis la 6 aprilie 1920 în misiune specială la Bucureşti. La 29 mai Tanner a fost numit însărcinat cu afaceri al Finlandei la Bucureşti. La 14 mai 1921 acesta a fost ridicat la rangul de ministru plenipotenŃiar, vezi Jussi Nuorteva, Tuire Raitio, Ulkoasiainhallinen Matrikkeli 1918-1993, vol. 2, Ulkoasiainministeriö, Länsi-Savo Oy, Mikkeli, 1996, p. 236. La 30 iulie 1920 Tanner a fost primit în audienŃă de Take Ionescu, ministru de externe al României, căruia i-a exprimar gratitudinea guvernului finlandez pentru că Bucureştii au recunoscut Finlanda ca stat independent, Arhiva Ministerului Afacerilor Externe al Finlandei (Arh. M.A.E.F.), 5/C 14, f. 4. În 1921 Dimitrie Plesnilă, un ziarist apropiat de Take Ionescu, a fost numit ca ministru al României la Helsinki, 80 Years of Diplomatic relations between Romania and Finland, Helsinki, 2000, p. 12. 539 Osmo Jussila, Seppo Hentilä, Jukka Nevakivi, op.cit., p. 139. 243
Page 1 and 2:
UNIVERSITATEA “VALAHIA” DIN TÂ
Page 3 and 4:
O istorie a Europei Nordice şi Bal
Page 5 and 6:
Page 7 and 8:
Page 9 and 10:
Page 11 and 12:
Page 13 and 14:
Page 15 and 16:
Page 17 and 18:
Page 19 and 20:
Page 21 and 22:
Page 23 and 24:
Page 25 and 26:
Page 27 and 28:
Page 29 and 30:
Page 31 and 32:
Page 33 and 34:
Page 35 and 36:
Page 37 and 38:
Page 39 and 40:
Page 41 and 42:
Page 43 and 44:
Page 45 and 46:
Page 47 and 48:
Page 49 and 50:
Page 51 and 52:
Page 53 and 54:
Page 55 and 56:
Page 57 and 58:
Page 59 and 60:
Page 61 and 62:
Page 63 and 64:
Page 65 and 66:
Page 67 and 68:
Page 69 and 70:
Page 71 and 72:
Page 73 and 74:
Page 75 and 76:
Page 77 and 78:
Page 79 and 80:
Page 81 and 82:
Page 83 and 84:
Page 85 and 86:
Page 87 and 88:
Page 89 and 90:
Page 91 and 92:
Page 93 and 94:
Page 95 and 96:
Page 97 and 98:
Page 99 and 100:
Page 101 and 102:
Page 103 and 104:
Page 105 and 106:
Page 107 and 108:
Page 109 and 110:
Page 111 and 112:
Page 113 and 114:
Page 115 and 116:
Page 117 and 118:
Page 119 and 120:
Page 121 and 122:
Page 123 and 124:
Page 125 and 126:
Page 127 and 128:
Page 129 and 130:
Page 131 and 132:
Page 133 and 134:
Page 135 and 136:
Page 137 and 138:
Page 139 and 140:
Page 141 and 142:
Page 143 and 144:
Page 145 and 146:
Page 147 and 148:
Page 149 and 150:
Page 151 and 152:
Page 153 and 154:
Page 155 and 156:
Page 157 and 158:
Page 159 and 160:
Page 161 and 162:
Page 163 and 164:
Page 165 and 166:
Page 167 and 168:
Page 169 and 170:
Page 171 and 172:
Page 173 and 174:
Page 175 and 176:
Page 177 and 178:
Page 179 and 180:
Page 181 and 182:
Page 183 and 184:
Page 185 and 186:
Page 187 and 188:
Page 189 and 190:
Page 191 and 192: O istorie a Europei Nordice şi Bal
Page 241: O istorie a Europei Nordice şi Bal
Page 293 and 294:
Page 295 and 296:
Page 297 and 298:
Page 299 and 300:
Page 301 and 302:
Page 303 and 304:
show all

Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?