Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

Silviu Miloiu
conduse de Ńar unde, de obicei, luau parte ministrul secretar de stat şi guvernatorul
general, de partea finlandeză, respectiv miniştrii cei mai importanŃi de partea
rusească. Autoritatea miniştrilor ruşi era din ce în ce mai mare în comparaŃie cu aceea
a Dietei sau Senatului. Acestei autorităŃi sporite i s-a dat o formă legală în 1891 când
Ńarul a fixat regula ca, înainte de a-i fi deferite lui, toate legile sau alte măsuri cu
privire la Imperiul Rus să fie acompaniate de o rezoluŃie a ministrului de resort. În
acelaşi timp a fost abolit Comitetul pentru Afaceri Finlandeze. Aceste două decizii au
făcut din miniştrii ruşi, alături de ministrul secretar de stat, sfătuitori ai Ńarului în
probleme finlandeze. Au existat însă şi momente sugestive de colaborare între
finlandezi şi ruşi. La 1877 Divizia de Gardă Finlandeză a luat parte la războiul de la
1877-1878. Plecării la război şi faptelor de arme ale finlandezilor li s-a acordat o
deosebită atenŃie în Finlanda şi Rusia 123 .
łarul Alexandru al III-lea a continuat politica predecesorilor săi faŃă de Finlanda,
deşi a accentuat ideea paternalistă mai mult decât cea a monarhiei constituŃionale.
Autocratorul rus a aprobat restaurarea dreptului de iniŃiativă al Dietei în 1886. El nu
putea totuşi accepta faptul că Finlanda era un stat aproape total separat de Rusia, cu
armată, serviciu poştal, sistem monetar şi tarife vamale diferite. În acest fel, atunci
când a observat că Senatul privea Finlanda ca pe o Ńară separată, împăratul a iniŃiat un
program de rusificare. În 1885 Ńarul a interzis impunerea de taxe vamale pe bunurile
ruseşti care intrau în Finlanda. În 1890 suveranul a subordonat Oficiul Poştal
Finlandez Ministerului de Interne al Rusiei. De asemenea, s-au făcut pregătiri pentru
integrarea forŃelor armate finlandeze în armata rusă. Un nou guvernator general, F.L.
Heiden, a adus în Finlanda bagajul ideilor slavofile şi un program de rusificare
sistematică, în special în domeniile limbii şi educaŃiei. Paradoxal, limba finlandeză -
considerată primitivă - a fost favorizată în scopul de a slăbi limba suedeză, până când
rusa va ajunge limbă dominantă. Astfel, finlandeza a putut fi folosită în administraŃie
şi justiŃie 124 . Politica noului guvernator general de promovare a limbii finlandeze a
fost favorabil primită de Partidul Finlandez şi de liderul acestuia, Yrjö-Koskinen.
Acesta din urmă a fost numit senator. În Senat au fost promovaŃi acum şi ofiŃeri
ruşi 125 .
În 1894 Ńarul Nicolae al II-lea i-a succedat lui Alexandru al III-lea. Nicolae se
considera ca un stăpânitor ales de Dumnezeu, iar păstrarea autocraŃiei ca sistem de
guvernare ca fiind datoria sa sacră. În 1898, un nou guvernator general, care va căpăta
o notorietate tristă, a fost numit în fruntea Finlandei: N.I. Bobrikov. Bobrikov a urmat
programul lui Heiden, căruia i-a adăugat câteva elemente suplimentare, şi pe care l-a
promovat cu multă energie şi într-o manieră quasi-dictatorială 126 . Principalele sale
123
Juhani Paasivirta, Finland and Europe. The Period of Autonomy and International Crises 1808-1914, C.
Hurst and Company, London, 1981 (edited by David Kirby), p. 151.
124
Matti Klinge, A Brief..., p. 89.
125
Osmo Jussila, Seppo Hentilä, Jukka Nevakivi, op.cit., p. 52-65.
126
Bobrikov era convins că dificultăŃile Rusiei din relaŃia cu Finlanda proveneau din faptul că în Helsinki se
răspândise o interpretare falsă a bazelor relaŃiilor sale cu Sankt Petersburg, vezi D.G. Kirby (editor),
Finland..., p. 76-77, document 44 (discursul lui Bobrikov către Senat, 12 octombrie 1898). Guvernatorul
general Bobrikov se grăbea să pună lucrurile la punct în sensul tezei naŃionaliştilor ruşi: “Finlanda, fiind
82